A murit Regele LIR! Nu pot spune "a fost o dată ca Niciodată"! Pot spune "a fost o dată ca Totdeauna"! A murit Regele LIR deoarece a ştiut să poată începe aşteptarea celui care scrie la mormântul său, deoarece a putut să ştie că o Eternitate-i totuna cu o Secundă,…
degete lungi/ smulg rădăcina tăcerii nasc şi renasc/ păsări ascunse în clape zboruri încep/ despovărate de taine marele nins/ unic atât de aproape dinspre amurg/ fluturi de lampă adie umblă-n armuri/ tainele nopţilor albe înger sărac/ tras pe sub roţi de hârtie miri univers/ blând arcuit în garoafe praf pe…
Din locul în care mă aflu în fiecare secundă văd cel mai bine cum se apropie şi cum se înfăşoară funia de par şi laţul de gât, cum se opreşte şi îngheaţă sângele în dropie, cum calea laptelui stă-n echilibru precar şi cum tot Unu (se) face urât, din ce…
Ce, nu-ţi mai ajunge steaua?/ vrei vro una mai înaltă? mai frumoasă? mai încolo?/ mai încoace? mai naivă? vrei mai dulce? mai amară?/ mai pitică şi mai caldă? n-asculţi popa cum (des)cântă/ mult râvnita ei colivă? nu vezi lumea cum aşteaptă/ sumbrul fornăit al popii? şi cum salivează-ntruna,/ gudurându-se la…
Cea mai curată perpendiculară a Stelei pentru care-am fost născut, stă corcolită-n braţele lui Unu mereu sfârşit exact la început şi început exact când se sfârşeşte însămânţarea domnului Mereu: părinte sacru al Fecundităţii, Nimic sub Tot când stă Uşor pe Greu! Apoi? ori Înainte?... nu există!... doar Unu şi Acum…

Distanţa cea mai Mică (dosarele Z)

Scris de Marți, 29 Mai 2018

Dacă mă-ntrebi de unde vin, am să-ţi răspund că vin tocmai de unde-o să ajung după ce voi pleca pe drumul cel mai lung, dar care duce exact aici, printre neciopliţi mari şi titani mici, unde stai şi mă întrebi şi unde-ţi răspund pentru că ştiu şi vreau şi pot…

Chiar dacă ni se pare (dosarele Z)

Scris de Sâmbătă, 26 Mai 2018

O mamă care naşte mame nu moare, n-are cum să moară, are câştig în faţa morţii, cu sufletul pe dinafară! O mamă care naşte mame care nasc mame, fiecare – iat-o, e-aici, înconjurată cu stele vii şi viitoare! E-aici, chiar dacă ni se pare că e acolo, şi chiar dacă…

Două Păsări (dosarele Z)

Scris de Vineri, 25 Mai 2018

Mă duc la ea să văd ce (mai) face... chiar acum plec spre dealul cu singurătatea ei, cu lacrimile ei, cu ne/răbdarea ei, cu toate pietrele cele bune şi cele rele, cu tot ce are în suflet, de atâta vreme...ehehei! Mă duc la ea...mă apropii de ea... şi-n toate aripile…
(!) daca mea, eu sunt un dac.../ dacă taci, eu n-am să tac nici chiar dacă vro turlacă/ din suflarea geto-dacă va să-mi spună că-s oleacă/ fără leac şi n-am neneacă, şi-s un fleac naiv pe lângă/ cerul drept partea din stângă din motive populare/ la mai mic şi la…

Nimic în Mişcare (dosarele Z)

Scris de Miercuri, 23 Mai 2018

Mă dau (din adânc) mai adânc...mi se pare prea lung şi prea lacom cest Jos Vertical, prea cinic şi gol să mai spun că nu doare Uitarea rămasă năucă pe mal! Nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mână măcar de adio (răspuns la-ntrebare)... Cobor...se aude Uitarea stăpână eternă pe Tot…

Banii sau Viaţa! (dosarele Z)

Scris de Marți, 22 Mai 2018

Banii sau Viaţa! – aud o voce limpede şi răspicată şi temătoare la spatele meu fără armură, fără nici o apărare. Nici măcar nu mă opresc, nici măcar nu mă sperii, nici măcar nu (mă) întreb cine-i, chiar dacă simt răceala revolverului între omoplaţi, chiar dacă nu mi se pare…
(!) bate vântul la poartă/ - al dracului bate - nemurirea e moartă/... şi multe sunt toate (!) (!) şi mă duc să nu văd/... şi mă duc să n-aud - se anunţă prăpăd/ pe rotundul de lut (!) (!) bate vântul prin artă/ - al dracului vânt - vioara…
Era târziu când am aflat/ Sufletul tău Nenumărat... era târziu când am pierdut/ Sufletul tău Neînceput... era târziu când am deschis/ Sufletul tău Ne/manuscris... era târziu când am visat/ Sufletul tău Ne/predicat... era târziu când am citit/ Sufletul tău În Măr Murit... era Încet când m-ai ucis,/ Sufletul meu Între…

Vis cu două Capete (dosarele Z)

Scris de Vineri, 18 Mai 2018

Moto: "unul câte unul, trec atâtea vise./ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit./ vine răzbunarea păsării ucise./ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./ (Iolanda Cremene) Stau la capătul Sosirii,/ poate se îndură, poate mă aude şi mă vede,/ şi mă trece-n cont, şi vine să-mi deschidă poarta, uşa,/ geamul…
De o viaţă-mi pun aceeaşi întrebare: ce înseamnă Pur şi Simplu, cum să fac şi la cine să mă rog să mi se-ntâmple (o secundă) cest miracol scump şi drag?! Trec naiv, încet, încolo şi încoace, sus şi jos şi înainte şi-napoi, mă-ntristez - nimic-nimic nu mi s-arată, doar o…
Himera mea, naiva mea - şi rai şi iad - nu mi se pare că împreună vom intra la naiba-ntru purificare! La cel de genul ambigen - indiferent şi-n rău şi-n bine, viclean şi pururi temător, şi sfânt şi fariseu, ca tine! Cât de curând va să vedem ce a…

Sigur că da! Nu? (dosarele Z)

Scris de Marți, 15 Mai 2018

A fost frumos, foarte frumos, himera mea devastatoare - ne-am renăscut de-atâtea ori, prin mila ta conservatoare! Prin grija ta ne-am sinucis, năluca mea catastrofală - ca doi amanţi proşti şi cuminţi, dar n-am făcut nici o scofală! Ci, dimpotrivă, chiar am plâns, am râs de neghiobia noastră - visul…
Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze, vreme de rămas cu ochii sus, unde nu s-adună nici un minus, unde nu se scade nici un plus, unde-s toate scrise dinainte pentru ochii celor de sub jos, celor care ne-au lipit o casă şi în poduri ne-au lăsat frumos! Sărut mâna, Vreme de…

Vreme de Gorgoaze (I) (şi de Veşnicie)

Scris de Sâmbătă, 12 Mai 2018

Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze, vreme de uitare şi pelin... se-întorc unii, ş-apoi nu mai pleacă, pleacă alţii, însă nu mai vin, unii dorm pe marginile gliei şi aşteaptă pâine multă-n spic, alţii dorm sub glie şi visează timpul tot al Marelui Nimic! Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze, vreme de…
La revedere, Maică...mergi cu Domnul, ţărâna fie-ţi moale şi uşoară, că tare mult şi sfânt frământat-o din primăvară până-n primăvară! Ai tot umblat pe dealuri şi pe vale, cu sapa şi cu sufletul şi gândul, te-ai tot rugat de ploaie şi zăpadă – altfel, zadarnic (ne)-ar mai fi pământul! Ne-ai…

Olecuţă de Noroc (dosarele Z)

Scris de Joi, 10 Mai 2018

Moto: „tot mai frumos, tot mai frumos/ adun iluzii de pe jos,/ încerc să le păstrez cât pot:/ în lipsa lor, îs doar un mort!// tot mai murdar, tot mai murdar/ mi-i timpul tot...şi în zadar/ mă răzvrătesc şi chiar mă rog/ pentr-olecuţă de noroc/ în traista ei şi-a lui…
Stă singură pe-o margine de lume şi-ascultă stele cum răsar şi cad... oftează-ncet şi are-o mână lipsă, un ochi pierdut şi un picior tăiat! Are şi-o mamă, însă nu-i acasă, şi-un tată are, însă e plecat... sunt duşi pe altă margine de lume, s-asculte altfel stelele cum cad! Stă singură…
(!) când pământul tot intră în apă şi apa toată intră în pământ, când oamenii se ţin de balustrada uitării şi nu se mai ţin de cuvânt, când nici înţeleptul nu mai poate să priceapă cum „deasupra” este egal cu „dedesubt” şi drumul dintre alfa şi omega e întrerupt, când…
Nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme, printre indiferenţa şi scuipatul cestui om inteligent... nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă, nu mai poate fi cenuşăreasă, e gata să plece oriunde şi oricând, însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă, chiar…
Pagina 69 din 121