Mă dau de Ceasul Morţii... aşa de mult îmi este a duce-ntr-o pădure... s-o dau cu tine peste, peste ce vrei... să zică văleu! să facă zâng! să-i trag şapte zăvoare pe nalt şi pe adânc! Aş duce-o mult, pe toată şi fără îndurare, aşa, într-o pădure întunecoasă tare... peste…
Atunci, demult, la Masa cea cu trei Picioare, sub un Salcâm dintre Matale şi o Stea, ziceai că Viaţa e un fel de Închisoare, că orice Viu e obligat să şadă-n Ea! Steaua aceea foarte Lungă şi Departe, cea dinspre Stânga, mai din Colo, cum priveşti din Dreapta asta -…
(!) a strâns - toată viaţa, în suflet şi-n trup - / atâta durere, cât nici nu încape-ntr-un om - parc-o văd/ ş-acuma cum cere: dă-mi, doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă, să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă... că-n asta mi-ai…
Exact în clipa Naşterii începe, chiar dacă vrei, chiar dacă nu vrei, şi toată Viaţa nu poţi să scapi de Ea, oricâtă rugă şi lăcrămaţie ai face la Îngeri şi la Zei! Unii încearcă să-i pună piedică, alţii încearcă să fugă din şi ghearele sale, însă şi mai tare şi…
Acolo şi Atuncea (la mormântul lui Nicuşor Mihai, Hodinească-se în Pace!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Septembrie 2018
(!) o ziuă şi-o noapte, acolo,/ pe marginea tatei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere (!) (!) o noapte şi-o ziuă, atuncea,/ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine (!) (!) cu ochii închişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a trimis rugăciune.../ şi-apoi…
(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic…
Vioară umplută cu Ghiocei (pentru Tereza Filurete, gălăţeancă din Italia, Respect!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Septembrie 2018
De când nu mai ştiu nimic despre ea, îmi amintesc vioara pe care am umplut-o cu ghiocei şi i-am aşternut-o la picioare! Era iarnă spre primăvară, şi domnişoara se pregătea să cânte o arie din capodopera iubirii cu toate aripile în/frânte! Era frumoasă şi tristă ca o catedrală jefuită de…
Aştept aicea, până când/ ai să te-ntorci din Veşnicie - jur să nu plec până Atunci/... şi nici Atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât Amar de Vreme, cât a trecut până Acum,/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte…
(!) te joci cu cercul?! vezi cât e de greu/ să nu te pierzi - poetic - în cercare/ şi să n-auzi o inimă de zmeu/ cu făt frumos alături, pe cărare,/ pe vale ori pe deal, unde mai sunt/ zile şi nopţi de basm, abandonate/ atunci, într-o uitare fără…
Rămân de-a Pururi urme de Păcat - nu am avut un Timp să le mai şterg - arhanghel Rătăcit şi Vinovat, m-am încălzit lângă un Aisberg! Adeseori, cu Sufletul Închis, am fost şi m-am pârât Celui de Sus, El m-a cuprins cu Milă şi a zis: nu sunt Nicicum, dacă…
(!) şterge-ţi trecutul, fugi de viitor,/ ieşi din prezent, stai totdeauna lângă,/ azvârle ceasul, fii atemporal/ - secunda-i fiara care te mănâncă (!) (!) te sfarmă şi te-nghite pas cu pas,/ vorace, ticăloasă şi urâtă,/ contagioasă, crudă, fără leac,/ spăimoasă-n stare - cinic - să te râdă (!) (!) ispititoare-n…
S-a dus bătrânul...n-a mai apucat să mergem – cu sfială – în pădure şi să-mi arate: ista-i lemn de cruce, tăcut şi drept şi gata să îndure! S-a dus bătrâna...tare a mai vrut să mergem – fără frică, în tăcere – la orizont – pe deal – şi să-mi arate:…
Am auzit că vrei să-mi spui ceva ce crezi că mă încuie-n desperare, ceva care mă face să-l pocnesc pe domnul tău cu laba-n buzunare, cu capu-n traistă şi cu mersul strâmb, ca un sătul de tot şi plin de sine, libidinos ajuns în Guiness Book şi înţolit cu boarfe…
hai, dormi încet, păpuşa mea de cârpă! – doar tu mă ţii sub cer şi vezi prea bine: eşti rostul meu şi taina ce mă leagă de scâncetul seminţelor divine! hai, dormi încet, frumoasa mea de cârpă! – mă rog să-ţi fie pace, să creşti mare şi să mă duci…
* Dragnea le promite țăranilor despăgubiri în bani pentru porcii uciși din cauza focarelor de pestă africană. În primul rând, pe cine face țăran mustăciosul ăsta, bă? * Mă bucur că Valentin, adică Dragnea Jr., a știut la timp de apariția nenorocirii... Nu poți să-i dorești răul unuia care a…
Femeia de Diamant (pentru doamna Zoica Vasile, Respect!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 Septembrie 2018
(!) în moldova sunt de toate/ – [radiez şi zic solemn: ia uitaţi-vă mai bine,/ (vă conjur şi vă îndemn)] – sunt de piatră şi de clisă,/ de carton, de tinichea, de argint, de fier, de aur.../ şi hibride, şi sadea... dară sunt şi de ispravă,/ dară sunt şi de…
(!) iar Luna care-ţi bate pe obraz când dormi cu Visul în/spre Veşnicie, e tot ce-a fost Frumos şi a Rămas din ce-am Descoperit că Nu (se) Scrie pe nici o Vreme şi pe nici un Timp, pe nici o Carte şi pe nici o Frunte – Talger de Aur,…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Mult zvon şi bucurie vibrează-n depărtare, la Grupa mititică, dar şi la Grupa mare – se bagă rătăcire la Casa de Nebuni, himere şi speranţe, sticleţi şi gărgăuni! Se bagă cu cisterna, cu graiferul se bagă acelor într-o parte, acelor într-o…
(!) primesc iertare, mă declar înfrânt - [...abia acum cred că era mai bine să fi păstrat un glonte pentru mine căci nu se ştie unde, cum şi când va trebui să încetez, cu el, mărşăluirea mea spre Sărbătoare: locul râvnit de toţi, de fiecare Soldat umplut de Glorie-n Măcel,…
Epitalam [pentru Mădălina şi Cătălin (de Batog) - în Ziuă de Cununie, Respect!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Septembrie 2018
(!) începe nuntire, începe/ de jos până sus şi-napoi - se ştie, se vede, s-aude/ cum tot se împarte la doi, cum tot se adună-ntr-o clipă/ mai lungă decât am crezut în orele noastre astrale,/ atunci, fără nord, fără sud (!) (!) începe aducere-aminte/ cu nalt, cu adânc şi frumos…
Astăzi începe rochia de mâine - rochia ceea fără timp şi loc - (zvârl oasele trecutului la câine, pun hamuri la tristeţe şi noroc, tai gâtul rătăcirilor din care am dat să bea la zâne şi la cai) - sunt gata de primit şi de urcare cu tot cu tine-n…
Odată cu Luna (la mormântul mamei Mariţa Tanasă, fie-i Ţărâna uşoară!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 August 2018
Se-ntoarce acasă odată cu luna, s-aşează pe prispa de cimbru bătrân - ce apă adâncă mai are fântâna şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân! Îşi şterge obrazul cu palma curată, priveşte pe drumul de dinspre copiii, dar nici o scrisoare nu vine la poartă - ce mare e…
Moto: "singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./ mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers". (Iolanda Cremene) A tăcut mătuşa - sora mamei - într-o clipă, noaptea, a tăcut. Pâlpâia - prin lacrimă - lumina şi misterul altui început. Unii spun că a plecat la mama şi…
Gunoi cosmic şi trecător printre Marile Minuni ale Lumii, îşi caută liniştea zidind Monumente ale Iluziei şi Statui ale Deşertăciunii! Nu se plictiseşte niciodată, ştie ce a spus bădia Socrate, ştie părerile lui Napoleon despre incursiunile lui Hannibal, teorema lui Pitagora şi strigătul Anei sub Mistrie! Zideşte copleşit de Glorie…
