* În timp ce, în România, PET-ul rămâne „regina” berii, distribuitorii comandă mărci speciale pentru piaţa americană * Produse super-strong produse de Martens SA Galaţi pentru „băutorii profesionişti” de peste Ocean * „Driver” virează spre Iran * De la desfacerea prin supermarketuri la secţie-pilot pentru beri speciale *
Fabrica de bere Martens SA Galaţi şi-a crescut în primul semestru al acestui an cota de piaţă la 1,38 la sută, faţă de 1,18 la sută în aceeaşi perioadă a anului trecut, şi are perspectiva ca, la finalul acestui an, să treacă din nou „pe plus”, după 2 ani marcaţi de dificultăţi în menţinerea pe piaţă.
Cauza dificultăţilor a fost asaltul companiilor multinaţionale care, prin dimensiuni şi putere de promovare mediatică a mărcilor, îi pun în umbră pe producătorii locali.
Relevant în acest sens este faptul că, dacă în anii ‘90 în România existau pe piaţă 33 de fabrici de bere, în prezent, cu excepţia celor care au fost „înghiţite” de multinaţionale, au mai rămas pe piaţă doar fabrica de la Galaţi şi trei producători din Suceava, Oneşti şi, respectiv, Satu-Mare, toţi la un loc având o cotă de piaţă de 5 la sută, restul fiind adjudecat de coloşii multinaţionali.
Aşa se face că, dacă în urmă cu 6-7 ani berea produsă la Martens avea, la nivelul Galaţiului, o cotă de aproximativ 40 la sută, acum mărcile locale au fost aproape eliminate de pe piaţă. Berea Damburger, de exemplu, a devenit… istorie. Criza economică şi, implicit, scăderea cererii a pus şi mai multă sare pe rană.
„Sărăcia a deplasat continuu consumul spre PET, berea ˝low-cost˝, sticla fiind aproape pe cale de dispariţie… În afară de baruri şi restaurante, nu prea se mai vinde bere la sticlă. Una, că este mai scumpă, dar şi producătorii au probleme – trebuie să umble după navete, după sticle”.
„Dar şi keg-ul (berea la butoi), care în alte ţări este baza, la noi este în regres. Berea la keg se mai găseşte doar pe la localurile mai mari, mai elegante, care bagă şi un preţ pe măsură”, ne-a explicat Vasile Joantă (FOTO 2), managerul fabricii de bere Martens SA Galaţi.
Mărci în stil mare
Mutaţiile de pe piaţă s-au simţit inclusiv la nivelul fabricii gălăţene, care în anul 2009 a fost foarte aproape de a capota. Din fericire, fabrica a reuşit treptat să se redreseze. În primul semestru al acestui an, veniturile din exploatare au fost de 13,4 milioane de lei, faţă de 10,6 milioane lei în aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, foarte important, dacă în primul semestru din 2010 fabrica de bere Martens SA Galaţi înregistra pierderi de 2,5 milioane lei, anul acesta ele au fost limitate la doar 0,5 milioane de lei.
„Avem perspectiva ca, până la sfârşitul acestui an, să echilibrăm balanţa, iar de la anul să intrăm din nou pe profit. Nu va fi uşor, piaţa este dificilă, dar avem convingerea că am depăşit zona critică”, ne-a declarat managerul Vasile Joantă.
Salvarea fabricii de bere Martens a venit tot din partea pieţei interne, dar nu prin desfacerea la nivel de mici unităţi, ci prin desfacerea asigurată prin marile lanţuri de magazine sau supermarketuri.
„Am fost printre primii care am oferit unor astfel de supermaketuri atât mărcile noastre – Premium, Anker, Steiner, cât şi mărci exclusive pentru un anumit lanţ de desfacere – Kanzel, Price, Cozia. Apoi, la cererea clienţilor, s-au dezvoltat anumite mărci, precum TiP sau Price”, a precizat managerul Martens.
În prezent, fabrica de bere gălăţeană a ajuns la o producţie anuală de aproximativ 200.000 de hectolitri pe an. Problema este că, deşi mai bine de 98 la sută din producţie este desfăcută prin reţelele de magazine, marja de profit este încă foarte mică.
„Concurenţa şi pe aceste lanţuri a devenit foarte puternică şi elementul care dictează este preţul. În aceste condiţii este nevoie de un rulaj foarte mare de marfă pentru a obţine cât de cât un profit”, a mai arătat directorul fabricii de bere gălăţene.
Bere pentru cunoscători
Un segment care este plin de promisiuni interesante pentru Martens SA este cele al exporturilor. Acestea reprezintă deocamdată doar 1 la sută din producţia fabricii, dar sunt şi mărcile cele mai interesante.
Berea „Driver”, berea fără alcool concepută la Galaţi, a făcut senzaţie în Orientul Mijlociu. „Driver” are o piaţă bună, de exemplu, în Egipt, aşa că să nu vă miraţi dacă o s-o întâlniţi în restaurantele de lux din Sharm El Sheikh! De asemenea, fabrica gălăţeană este în negocieri pentru lansarea acestei mărci şi pe piaţa din Iran, iar lucrurile sunt pe făgaşul cel bun.
Dar berea de Galaţi se poate întâlni şi la capătul celălalt al lumii, în Statele Unite. Berea albă MaDonna este în SUA deja „la ea acasă”, dar la cererea unor distribuitori locali s-au dezvoltat o serie de mărci speciale.
Berea „Super Brew 15” este o bere super-strong, cu 15 la sută alcool, iar americanii se dau în vânt după ea. SUA au fost „cucerită” şi de… berea „Ştefan cel Mare”!
„Asta a fost dorinţa distribuitorului, este marcă înregistrată, iar dacă americanii vor bere „Ştefan cel Mare”, le dăm bere „Ştefan cel Mare””, a explicat Joantă.
Berile speciale sunt un segment de nişă ce ar putea valorificat pe viitor de fabrica gălăţeană, în plan fiind dezvoltarea unei staţii pilot pentru producerea unor sortimente de bere în cantităţi mai mici, dar mai diverse. Ideea ar fi de ale arăta oamenilor că berea nu este toată „de un neam”, că poate exista o gamă largă de gusturi sau de ingrediente care pot fi folosite.
