* Lucrul cu ziua în agricultură ar putea fi o sursă bună de venit pentru mulţi gălăţeni * „La Matca e de muncă în fiecare zi” * Impedimente: munca e grea, iar lenea, cucoană mare * Din nefericire, lucrul cu ziua este şi ilegal, precizează Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi *
De muncă să fie, chiar dacă e la negru, cu ziua! Aşa îşi spun probabil vasluienii şi cei câţiva gălăţeni care vin să lucreze pe pământul mătcaşilor.
Au şi motive, până la urmă: ziua de lucru se plăteşte bine, aşa că dacă îndură munca zilnică, timp de o lună, pot pleca acasă cu bani buni. Detalii ne-a oferit secretarul Grupului de Producători de Legume şi Fructe din Matca, Dorina Pascu.
Până la 1.500 lei net, lunar
„La noi e de muncă mai tot timpul. Cât primeşte un om pe ziua de muncă? 50 de lei, plus trei mese. Iar la prăşit… se ajunge şi la 60 sau chiar la 70 de lei pe zi. Dar n-ai cum să faci toată treaba singur, ai nevoie să plăteşti oameni, chiar dacă plăteşti mult”, spune Dorina Pascu.
Să tragem linie: un gălăţean care s-ar speti zilnic de muncă ar ajunge, la finele lunii, să câştige circa 1.500 de lei, bani în mână. Pe de altă parte, un gălăţean care ar vrea să-şi ia şi o zi liberă săptămânal, tot s-ar alege cu vreo 1.300 de lei.
Din aceşti bani, muncitorul nu trebuie să-şi plătească mâncarea, pe care o primeşte gratuit, ci doar naveta (în cazul în care nu vrea să facă autostopul pentru a mai economisi ceva bani). În plus, cazarea ieftină pe undeva prin sat sau chiar gratuită la casa celui pentru care se munceşte sunt, probabil, soluţii demne de luat în seamă.
Sigur că munca nu e una uşoară: în sere umiditatea este crescută, la fel ca şi temperatura. Iar omului care îţi plăteşte 50 de lei pe zi trebuie să îi munceşti, nu glumă! Totuşi, truda aceasta le-ar da unora dintre gălăţeni şansa să îşi întreţină familiile greu încercate de sărăcie.
Cel puţin teoretic, ne spune Dorina Pascu. Practic, amatori nu se prea arată. „La noi vin mai mulţi muncitori din Vaslui. Gălăţenii, puţini spre deloc”.
Cu toate că nu îndemnăm pe nimeni să muncească la negru, recunoaştem că nu prea îi putem înţelege pe bărbaţii care, sănătoşi tun fiind, acceptă să rămână acasă şi să trăiască din indemnizaţiile de şomaj, din salariile soţiilor şi din alocaţiile copiilor. Nu cumva munca nu mai este încurajată?
„Munca cu ziua n-ar trebui să existe!”
L-am întrebat pe directorul-coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă, Ionel Petrea, dacă există în momentul de faţă, un cadru legal pentru lucrul cu ziua, în agricultură.
„Aşa ceva nu există. Nimeni nu ar trebui să lucreze cu ziua. Nici nu putem exagera şi cere unui astfel de lucrător în agricultură să devină persoană fizică autorizată, care să presteze servicii”.
„Sigur că anumite propuneri privind introducerea unor reglementări legislative privind lucrul cu ziua au existat, dar Ministerul Muncii nu a oferit momentan niciun răspuns în acest sens”, a precizat directorul-coordonator al ITM. N-am continuat discuţia pentru a nu da cine ştie cui, idei.
Concluzii
Există în acest moment sate gălăţene, printre care şi Matca, unde munca pe rupte le-ar putea aduce bani buni celor care nu au nicio altă şansă de a supravieţui crizei cu demnitate. La urma urmei, tot e mai bine să ai spatele aplecat de muncă decât să trăieşti din mila celorlalţi. Cel puţin aşa considerăm noi.
Din păcate, lucrul cu ziua (poate singura formă de supravieţuire pentru mulţi) este ilegal potrivit legilor statului. Însă e legal să stai şi să iei bani din ajutorul social. N-ar fi mai normal ca, în astfel de condiţii de criză, să ni se permită să muncim aşa cum putem, mai ales în agricultură?
