* Cosmetizate prin proiecte cu finanţare europeană, fostele vile de protocol ale CJ Galaţi au fost transformate în „centre transfrontaliere” * La un an de la „botezul” inaugurării festive, centrele au doar activităţi „ocazionale” * „Gurile rele” spun că, în fapt, centrele au rămas ceea ce au fost şi până acum: vile de protocol pentru CJ Galaţi * La Centrul Europe Direct, promovare cu angajaţi fantomă şi pseudo-informaţii pe internet *
După ce au înghiţit 844.000 euro din fondurile europene, fostele vile de protocol de la Vlădeşti şi Zătun, moştenite de CJ Galaţi de la PCR, sunt încă departe de a-şi găsi „destinul transfrontalier” hărăzit prin proiectele întocmite în cadrul Programului de Vecinătate România - R. Moldova 2004 - 2006 (Phare CBC 2005).
Vila de la Zătun ar trebui să fie un „Centru integrat de promovare şi dezvoltare economică transfrontalieră” (475.000 euro investiţi), în timp ce vila de la Vlădeşti ar trebui să fie un „Centru transfrontalier de protecţia mediului” (368.970 euro).
Din păcate, cele două „centre transfrontaliere” nu au trecut decât de „botezul” vorbelor şi al declaraţiilor pompoase ale autorităţilor, în rest rămânând, de facto, ceea ce au fost şi până acum: două locaţii în circuitul închis al CJ Galaţi.
La Zătun, extindere pentru nimic
Spre Zătun, nici un indicator nu dă de înţeles că prin zonă s-ar afla vreun centru de afaceri. Nici măcar… portarul ce permite accesul la amenajarea piscicolă nu ştie exact ce are în curte.
Când îl întrebăm de centrul transfrontalier se uită la noi de parcă l-am întrebat de farfurii zburătoare. Pricepe despre ce este vorba când îi spunem de „vila de protocol”.
În fine, deşi nu prea înţelege ce afaceri vrem să facem acolo, portarul ne lasă să intrăm. Dăm, în sfârşit, peste un totem publicitar pe care scrie cu litere de-o şchioapă „Centrul integrat de promovare şi dezvoltare economică transfrontalieră”.
Vila se află acum în spatele unor porţi masive din fier forjat. Se vede că i-au priit fondurile europene. Clădirea nu mai seamănă cu cea din „vremurile de tristă amintire”. Vila şi-a mai adăugat un etaj în locul fostului acoperiş, termopane cât cuprinde, aer condiţionat, terase.
Un nene în pantaloni scurţi, secondat de o persoană cu echipament aşişderea se uită miraţi la noi. „Centrul, care centru?! Aaa, centrul! Păi, în ce problemă sunteţi?”, ne ia la întrebări nenea în pantaloni scurţi despre care am aflat ulterior că este administratorul vilei, Traian Vasiliu.
Când întrebăm de afacerile transfrontaliere, nea Traian răspunde dezarmant: „Nu ştiu, dom’le, eu îngrijesc pe aici, tund iarba. Aici sunt birourile, se ocupă doamna directoare. Este şi personal permanent, dar astăzi nu este. Dacă funcţionează sau nu centrul? Lucrează când sunt simpozioane şi fetele de la DDR. Program? Nu ştiu, dom’le, nu sunt şeful lor. Eu sunt cu grădina, cu udatul. În rest, la CJ, la domnul preşedinte Eugen Chebac.”
„Dacă au venit cu oameni de afaceri? Nu aici, se duc la birou, la CJ. Ce să facă aici? Aici nu avem nici internet, nici telefonie. Mai trebuie bani, pentru antenă satelit, calculatoare. Totul este la birou, de acolo se dirijează tot. Cine vine, vine-n grup. Vin invitaţi, pe simpozion sau pe linie de partid, deputaţi, senatori, se discută, dar nu mai sunt chermeze ca acum trei, patru ani. Nu mai este ce a fost odată. Vii, ai avut invitaţi, stai la chioşc, dar la şase, opt se pleacă.”
După proiect, vila are în noua structură vreo 10-12 birouri ce seamănă mai degrabă a camere de hotel: canapea, birou, televizor (fie el şi fără antenă), grupuri sanitare din care nu lipsesc duşurile…
Dacă la asta adăugăm amenajările peisagistice şi terenul de tenis cu nocturnă, strict necesare unor afaceri de succes, „centrul transfrontalier” seamănă mai degrabă cu vechiul proiect ce viza transformarea vilei de protocol cu circuit închis în Bază de agrement pentru toţi cetăţenii, fie ei transfrontalieri sau nu.
Asta mai ales dacă în calcul luăm şi livada din apropiere, lacul cu ponton şi şalupă, locuri de joacă, grătare. „Terenul de tenis şi vila este la transfrontalier, balta şi livada sunt la dl.Picu”, precizează nea Traian.
La baltă se mai poate intra, chit că un milion de lei (vechi) nu-s de colea, dar la tenis numai cu „aprobare de sus”. Adică de la conducerea CJ Galaţi.
La Vlădeşti, Cabana „Lebăda”, a doua tinereţe
La Vlădeşti, linişte şi pace. Doar un câine se învârte pe lângă panoul pe care scrie „Centrul transfrontalier de protecţia mediului”. Intrăm fără să ne oprească nimeni. Pustiu. Doar coteiul se ţine după noi, bucuros de musafiri. Dăscălescu ar fi mândru să vadă cum arată acum fosta vilă a partidului.
Şi aici, termopane, la propriu, cât casa! Ne uităm pe un geam: „birouri” după modelul Zătun. În sfârşit, dintr-o maşină ce opreşte în faţa centrului coboară un domn. Lumea din stradă îl salută cu „să trăiţi, dom’director”.
Directorul centrului? Nu, domnul în cauză e Cătălin Agache, director adjunct la Administrare Domeniului Public şi Privat al judeţului Galaţi.
Prezenţa noastră pare să-l deruteze. „Ce activităţi sunt la centru? Nu pot să vă spun, nu ştiu. Noi suntem cu spaţiul verde. În rest, cu activităţile… la CJ Galaţi. Eu sunt cu spaţiile verzi, cu gazonul.”
Domnul Agache reuşeşte să-l sune, la rugămintea noastră, pe administratorul centrului, nea Gabi, care la rândul lui a sunat-o pe tanti Ionica, aflată în pauză de masă, să vină repede la centru.
„Mergeţi la consiliu şi vorbiţi cu domul preşedinte, ne ia scurt tanti Ionica, vizibil indispusă de prezenţa noastră. Dacă au fost activităţi? Nu au fost activităţi. Nu a fost permis accesul. N-am voie să vă dau voie. Deocamdată nu-i dat în funcţiune. Deci nu vine nimeni”. Cât priveşte activităţile din centru, oamenii care locuiesc peste drum au altceva de spus.
„Vin de pe la instituţii, când au chefuri. Mai ales în weekend, unii mai rămân şi peste noapte. Centrul nu funcţionează cu ce scrie pe tablă, da’ vin, fac botezuri, cumetrii, chestii de astea. Mai vin cu şalupa trasă la jeep, mai trag cu armele după pelicani…”, ne zice Doru Cornel.
Şi la centrul de mediu este teren de tenis cu nocturnă. „Apăi este, ca aşa-i la noi!, se aprinde nea Doru. Noi n-avem drumuri, becuri la stâlp, dar avem teren cu nocturnă, seara porneşte automat şi stă toată noaptea aprinsă. Dacă am să le transmit ceva? Să le spuneţi că-i bag în p...m... pe toţi, că, uite, de chefuri au timp, dar n-a venit unul să alunge ciorile din plopii de la poartă, că şi-au făcut cuiburi aici şi ne mănâncă puii din curte!”.
Omul are propria părere despre cum ar trebui să fie treaba cu centrul: „E foarte bine c-au făcut, dar nu-i corect! Cum ar fi corect? Să facă cum a fost după Revoluţie. Să fie nişte bărcuţe să se poată plimba oamenii, să fie un loc unde să poţi să stai, să te mai destinzi. Vii cu copilul, plăteşti, să fie ceva de agrement. Nu-i corect aşa?”
Şi primarul din Vlădeşti, Eracli Drujescu, e destul de dezamăgit de centrul transfrontalier din comună. „Aceşti bani ar fi trebuit să-i ia comunitatea locală. Cu ce ajută comuna? Cu nimic. Au angajat oameni din Măstăcani, nici măcar un loc, două de muncă n-au făcut aici. Vin cu maşina de la Galaţi ca să ude florile. Ce au făcut acolo? Nu are voie să intre nimeni, e a CJ Galaţi şi vor să cumpere şi balta de acolo.”
Secretarul primăriei, Teodor Gheonea, sintetizează hâtru situaţia: „prin 72, locului aceluia i-au spus Cabana Lebăda - a apărut şi în ziare. Veneau mulţi turişti să vadă minunea şi nu-i primea nimeni. A fost o gogoriţă cu Cabana „Lebăda”, că numai ăia de la partid intrau. Iar acum, la fel. S-au băgat nişte bani acolo, dar pentru cine?”
Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, ne mai macină o întrebare: oare cine a avut ideea să pună pe peluza din faţa centrului transfrontalier chiciul de fântână arteziană cu lei şi amoraşi? Au pus-o cei de la ADP sau era parte a proiectului european?
Transparenţă cu răspundere limitată
Mergem la CJ Galaţi, pentru a afla cum stă treaba cu centrele transfrontaliere. Ne răspunde dna Camelia Epure, infoofiţer în cadrul Centrului Europe Direct. Aceasta precizează din start că nu ştie prea multe despre Vlădeşti. Pe moment ne-am mulţumi şi cu ceva informaţii legate de centrul de la Zătun.
„Spaţiul a fost pus la dispoziţia celor care au vrut să organizeze evenimente acolo. Deocamdată în această perioadă de timp ne-am ocupat de promovarea centrului… Activităţi cu Camera de Comerţ şi şedinţele comisiilor de specialitate ale euroregiunii. Centrul a fost prins pe anumite reţele specializate care cuprind şi alte centre similare din ţară şi a fost promovat pe linia asta”, recită ca la carte infoofiţerul.
Pe chestiuni palpabile, se schimbă situaţia. Când întrebăm câţi oameni de afaceri s-au adresat centrului, ce rost avea ditamai vila dacă nu e folosită decât „ocazional”, ce servicii oferă centrul, dna Epure devine mai puţin comunicativă.
„Centrul funcţionează în momentul în care am eu o solicitare să fie pus la dispoziţia publicului. Pentru detalii mai la obiect puteţi face solicitare scrisă şi domnul preşedinte, care gestionează în mod direct problematica, vă poate răspunde în scris pe tematica asta”, ne-a spus infoofiţerul.
Întrebăm şi dacă au fost angajate cele patru persoane prevăzute în proiect pentru asigurarea serviciilor oferite de centru şi care e treaba lor, la modul concret.
„Cele patru persoane sunt aici, documentele sunt aici, ele lucrează aici, la Centrul Europe Direct, dar au în gestiune spaţiul de la centrul transfrontalier (atunci de ce le trebuie câte trei birouri de căciulă la Zătun?). Sunt patru persoane din CJ - e compartiment creat în organigramă pe acest centru. Cine conduce? Ca orice compartiment din consiliu, nu are neapărat un şef de serviciu. De condus îl conduce domnul preşedinte şi este în cadrul Direcţiei de Dezvoltare Regională. Ce promovează persoanele angajate în proiect? Este Centrul Europe Direct, e proiect prins în reţeaua Europe Direct. Dacă vreţi informaţii suplimentare, faceţi cerere la domnul preşedinte”, a adăugat dna Epure.
Şi cam asta a fost tot. Am încercat să-l contactăm pe domnul preşedinte Eugen Chebac, dar nu a răspuns la telefon. Până la urmă, am făcut ce ne-a recomandat infoofiţerul: am depus cereri de informaţii şi vom face totul pentru a afla care sunt motivele pentru care aceste centre sunt atât de învăluite în mister.
Minciuna are picioare scurte
Ca să nu stăm, totuşi, cu mâinile în sân până ne va veni răspunsul de la CJ Galaţi, am încercat să aflăm cam cum s-a ocupat CJ Galaţi de promovarea centrelor transfrontaliere.
Şi surpriză, am constat că infoofiţerul Camelia Epure ne-a minţit pe faţă când ne-a declarat că, în cadrul Centrului Europe Direct aflat sub umbrela CJ Galaţi au fost angajate patru persoane.
În raportul pe 2008 apar aceiaşi infoofiţeri care sunt angajaţi şi în prezent, deci nu a venit nimeni în plus. Cât priveşte partea de promovare, în comunicatele de presă şi buletinele informative ale Europe Direct afişate pe site-ul CJ Galaţi nu apare nici o menţiune la cele două centre transfrontaliere.
În ceea ce priveşte şedinţele euroregionale, ultimele desfăşurate la Galaţi au fost în aprilie a.c. şi s-au ţinut la Palatul Navigaţiei şi sala de conferinţe de la Muzeul de Stiinţele Naturii.
La Zătun au fost doar „dansul şi felicitările”, întâlnirea de acolo nici măcar nefiind menţionată în programul oficial. Bomboana de pe proiectul „Centrului Intergrat de promovare şi dezvoltare economică transfrontalieră” Zătun o constituie pagina de internet dedicată proiectului (www.cipdet.ro), realizată şi ea tot pe bani europeni.
Site-ul „străluceşte” prin mediocritate, iar faptul că, la pagina de contact, nici măcar nu a fost actualizată fotografia centrului, spune multe despre (dez)interesul de care CJ Galaţi a dat dovadă în promovare.
La aşa efort, ecoul este pe măsură: pe pseudo-forumul site-ului nu sunt postate decât două mesaje şi alea de probă. Dar, cine ştie, poate acum, „că am adresat o cerere de informaţii domnului preşedinte”, vom primi nişte explicaţii suplimentare.
Apropo de dl preşedinte, am uitat să precizăm un lucru: el a fost şi manager de proiect pentru cele două centre transfrontaliere.
Explicaţie foto 1: Centru transfrontalier de protecţia mediului (Vlădeşti)
Explicaţie foto 2: Centru integrat de promovare şi dezvoltare economică transfrontalieră (Zătun)
