* Într-o perioadă de incertitudine economică, baza comenzilor pentru atelierele de mobilă rămân clienţii care se mută în casă nouă * Cu scumpiri la materiile prime de 20 la sută pe piaţa internă, unii producători preferă să aducă PAL-ul din… Bulgaria * Proiecte de modernizare împotmolite în hăţişurile birocratice *
Vremurile în care gălăţenii îşi schimbau mobila din casă după capriciile modei pare a fi trecut, iar criza economică a restrâns considerabil comenzile atelierelor locale.
Potenţialii clienţi se feresc de noi credite, iar perioada economică de incertitudine îi îndeamnă mai degrabă la prudenţă. Singura ancoră a industriei mobilei a rămas legătura cu piaţa…. imobiliară, pentru că, de voie, de nevoie, cine se mută în casă nouă are nevoie măcar de o masă, un pat şi câteva scaune.
„În ziua de azi este mai greu cu banii, iar din acest motiv comenzile mai serioase - bucătării, dormitoare, camere de zi - vin în special din partea persoanelor care îşi schimbă locuinţa, dar şi în acest caz este nevoie pentru a stimula vânzarea de un sistem de rate mai flexibil sau de oferirea în completare, de exemplu, a unor piese decorative.
De asemenea, am angajat propriul nostru designer care să dea o notă individualizată mobilei concepute de noi. În aceste condiţii, chiar dacă primele luni din acest an nu au fost foarte strălucite, în ultimele două luni parcă se simte o uşoară creştere a cererii mai ales că şi imobiliarele parcă merg ceva mai bine”, ne-a declarat Liliana Sentenai, administratorul firmei de mobilă „Zeus”, o societate cu 30 de angajaţi şi o cifră de afaceri în 2010 de aproximativ 2,5 milioane de lei pe an.
Importuri după gust
Mobilierul personalizat după nevoile clienţilor pare portiţa ce le permite micilor producători să facă faţă concurenţei produselor aduse şi distribuite prin marile lanţuri de magazine dedicate mobilei. Pe de altă parte, pe lângă restrângerea comenzilor, atelierele de mobilă gălăţene se confruntă cu o scumpire a materiilor prime.
PAL-ul, de exemplu, s-a scumpit în ultimul an la furnizorii interni cu vreo 20 la sută şi astfel a redus drastic din marja de profit a fabricilor de mobilă nevoite să păstreze preţurile finale aproape neschimbate pentru a păstra produsele accesibile pe piaţă. În aceste condiţii, unele din fabricile de mobilă au ajuns să importe PAL din Bulgaria, ceea ce permite economii chiar şi de 25 la sută faţă de piaţa românească.
„Noi avem o gamă de mic mobilier pe care o desfacem, cu ajutorul unui partener din Bucureşti, inclusiv printr-o reţea de hipermarketuri. Pentru această gamă folosim PAL adus din Bulgaria.
Dar pentru asta este nevoie de o comandă mai mare, iar gama este ceva mai restrânsă. Dar pentru că în comenzile personalizate pe care le primim este nevoie de o gamă din care clientul să poată să aleagă modelul care corespunde exact aşteptărilor lui, apelăm şi la piaţa internă pentru cantităţile mai mici de materii prime”, a precizat administratorul „Zeus”.
Tehnologie şi „aventură”
Una dintre pârghiile care le-a mai rămas micilor producători pentru a se adapta la actualele condiţii de pe piaţă ar fi accesarea fondurilor europene. Şi fabrica de mobilă „Zeus” a beneficiat modernizarea bazei tehnice printr-un proiect în valoare de aproape 400.000 euro, finanţat în proporţie de 70 la sută prin POS „Creşterea Competitivităţii Economice”, dar accesarea fondurilor a fost o veritabilă aventură.
„Pe de o parte este vorba de birocraţie şi de faptul că pleci pe un proiect, ţi se spune iniţial că este bun, apoi pe parcurs se mai cer „n” clarificări. Apoi, în ceea ce ne priveşte, am avut întârzieri la virarea celor trei tranşe în care ar fi trebuit să primim banii.
Trebuie spus că, la început, trebuie să ai toată suma ca să derulezi proiectul şi apoi îţi vin banii. Iar pentru asta noi am făcut un credit la bancă. Pentru că tranşele nu au venit la timp, am plătit până acum în jur de 40.000 euro în plus la bancă, adică vreo zece la sută din valoarea proiectului”, ne explică Liliana Sentenai.
„Gurile rele” spun că întârzierile în plata tranşelor din fondurile europene este deliberată, pentru că nu sunt bani pentru partea de 15 la sută din cofinanţarea ce ar trebui acoperită de la bugetul de stat.
Aşa că solicitarea unei noi copii xerox după un document pentru că alta „nu este suficient de clară” sau cererea de a traduce cine ştie ce document, chiar dacă acest lucru este prevăzut în caietul de sarcini, pot fi motive foarte bune pentru a mai trage de timp.
Pe de altă parte, deşi derularea proiectului le-a dat celor de la „Zeus” destule bătăi de cap, acum, când noile utilaje aduse din Italia sunt în hala de producţie, se poate spune că efortul a meritat. Fabrica are acum un sistem automatizat de prelucrare a lemnului, unul dintre cele mai moderne în domeniu.
„Reuşim acum să producem mai mult, cu mai puţini oameni pe o linie, într-un timp mai scurt şi la o calitate mai bună. Asta înseamnă, desigur, o îmbunătăţire a productivităţii şi o creştere a şanselor firmei de a face faţă provocărilor de pe piaţă”, a precizat Liliana Sentenai.
Birocraţia, bat-o vina!
În principiu, firma şi-ar mai dori să implementeze două proiecte, unul în valoare de 400.000 euro, pentru modernizarea unei hale de producţie, iar al doilea de o valoare chiar mai mare, de 700.000 euro, pentru achiziţionarea unor linii de producţie şi a unui soft de proiectare şi asistare a execuţiei.
Dar în ceea ce priveşte modernizarea halei, „pomelnicul” de autorizaţii şi aprobări fel de fel care trebuie prezentat sau obţinut de la Primărie este atât de mare, încât îţi taie cheful de orice modernizare, iar în ceea ce priveşte al doilea proiect, acesta ar putea, tot din cauza hăţişurilor birocratice, să fie implementat nu la Galaţi, ci la… Piatra-Neamţ.
Cum s-ar spune, nimeni nu-i profet în oraşul lui. Iar când vine vorba de un mediu de afaceri încurajator, Galaţiul chiar că nu prea are cu ce se lăuda, chit că de potenţial nu duce lipsă. Dar aceasta este o altă poveste, asupra căreia vom reveni.
