Doar perspectiva dezastrului absolut a fost capabilă să urnească clasa politică elenă şi să o convingă de faptul că "trebuie făcut ceva". Primul lucru a fost acela de a pecetlui soarta premierului Georges Papandreou. Demisia sa a devenit o certitudine şi, în ciuda, unor cuvinte de apreciere din partea unor colaboratori mai mult sau puţini apropiaţi, majoritatea covârşitoare este de părere că Papandreou pur şi simplu îşi merită soarta după ce a dat toate socotelile peste cap cu ideea referendumului pe tema ajutorului financiar acordat Greciei. S-a ajuns acum la un guvern de uniune naţională, dar în resorturile lui intime va fi departe de ideea de "unitate". Principalul rol al noului guvern va fi acela de a pregăti calea pentru adoptarea planului financiar şi ulterior declanşarea de alegeri anticipate. Dar chiar dacă au fost definite foarte clar aceste obiective, mai puţin evidentă este modalitatea în care se vor materializa. Unele dintre partidele ce vor intra în viitoarea coaliţie insistă pe evitarea unor măsuri din preconizatul plan de austeritate, precum scăderea salariilor şi a pensiilor. Poate că sunt simple gesturi populiste, dar în fond nu fac să alimenteze politic o nemulţumire deja existentă şi manifestată în rândurile societăţii. Drept prim-ministru se vehiculează numele lui Lucas Papademos, un economist respectat, fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene. Dar am fi naivi să credem că succesul sau insuccesul noului Executiv în aplicarea planului de austeritate ţine exclusiv de numele primului-ministru. Până în prezent, măsurile luate de vechiul Executiv au avut un efect mai degrabă limitat şi Grecia a ratat cu regularitate toate ţintele propuse în planurile financiare de redresare. Va fi altfel de acum încolo? Adoptarea planului europeană nu înseamnă neapărat că va avea şi forţa de a fi pus în practică. Într-o ţară în care evaziunea fiscală este sport naţional, iar aparatul de stat s-a întors deja împotriva structurilor de putere va fi greu de impus o austeritate, şi mai ales una pe zece ani… Dacă, totuşi, ar fi să privim partea plină a lucrurilor, atunci am putea spune că măcar pieţele financiare au parte de un mic moment de respiro. Dar nu este cazul să răsuflăm uşuraţi prea repede. S-ar putea să trecem doar prin momentele de acalmie de dinaintea unei alte mari furtuni.
Premier şi de la capăt Scris de Ovidiu Amălinei
