Că o fi austeritatea de vină, că o fi fost vreo idee „creață” venită de undeva, nu e clar. Cert este că în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice (AJFP) Galați s-a derulat, zilele trecute, o situație incredibilă.
De undeva de sus, de la vârful AJFP și al Sindicatului Sed Lex s-a rostogolit o inițiativă surprinzătoare. După o ședință cu șefii de servicii din cadrul instituției, aceștia au „diseminat” ordinul mai departe către angajați, pe cale ierarhică, și astfel s-a ajuns la următoarea comandă: sindicaliștii să facă donații, pe liste cu semnături, pentru asigurarea salariilor femeilor de serviciu. S-au spus și sumele care urmau să fie „donate”, 40 de lei în octombrie și 70 de lei în noiembrie.
Poate vă gândiți că este vorba unul sau două cazuri umanitare, iar oamenii poate au fost îndemnați să ajute cu bani, fiecare cum poate. Nici vorbă! Banii donați la ordin urmau să fie folosiți pentru plata salariilor a două femei de serviciu. Plata urma să fie făcută ori printr-o firmă care oferă servicii de curățenie, ori direct către persoanele respective.
Explicația este simplă: Fiscul, una dintre instituțiile de forță ale statului român, nu mai are bani să plătească serviciile de curățenie și, în consecință, nu le mai plătește. Situația nu este una nouă, ci datează de cel puțin un trimestru. Iar practica aceasta a „donațiilor obligatorii” din partea salariaților se folosește în mai multe AJFP-uri din țară, nu numai la Galați, după cum au confirmat pentru „Viața liberă” surse din cadrul Ministerului de Finanțe.
Așadar, practica este știută și folosită, iar cei din minister mai închid ochii. Totuși, nu vorbim aici de vreun chioșc sau cârciumă de cartier, unde angajații dau cu mopul și duc gunoiul după închiderea programului. Dar probabil că statul român ar sărăci și mai mult dacă ar asigura servicii firești de curățenie în instituții publice.
Miercuri, la orele prânzului, am încercat să port o discuție de câteva minute cu liderul sindicatului Sed Lex de la Galați, pentru a obține detalii despre această inițiativă a donațiilor obligatorii. Răspunsul a fost: „Din păcate, acum nu am timpul necesar”. La scurt timp, însă, s-a găsit „timpul necesar” pentru o nouă ședință cu angajații, în care li s-a spus că donațiile „pică” și că se dau banii înapoi.
„Relația” AJFP-ului gălățean cu femeile de serviciu este una destul de ciudată. Câteodată au prea puține sau deloc, cum este cazul în aceste zile, iar altădată au avut parte de persoane... supracalificate.
În noiembrie anul trecut, „Viața liberă” scria despre faptul că documentele care ajungeau la Registratura AJFP Galați și la Serviciul Persoane Juridice al instituției au trecut, timp de doi-trei ani, prin mâinile și pe sub ochii unei femei de serviciu. Doamna în cauză nici măcar nu era angajata Finanțelor Publice, ci la o firmă din oraș care presta servicii de curățenie pentru AJFP Galați. Fără a avea vreun acord de confidențialitate semnat cu instituția fiscală, femeia de serviciu bună la toate opera zilnic zeci de documente contabile și decizii judecătorești cu acces cel puțin restricționat.
