* Unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa confecţiilor, Cozamin, caută de mai bine de un an să angajeze 400 de croitorese şi nu găseşte * Salariile mici şi munca normată, specifice industriei textile, ar putea fi cauza, spun cei de la AJOFM * Alt motiv ar fi lipsa dorinţei de a munci manifestată de unii dintre şomeri * Situaţia de azi e cauzată de desfiinţarea şcolilor profesionale, de supraimpozitare şi de costurile mari de funcţionare, spune Maria Grapini *
La ultima numărătoare, judeţul Galaţi avea peste 16.000 de şomeri şi mai bine de jumătate dintre ei trăia din mila statului, încasând venitul minim garantat. Cu atâţia oameni hoinărind pe tărâmul celor fără ocupaţie, pare ireal că o companie locală care aruncă 400 de slujbe pe sărăcăcioasa piaţă a locurilor de muncă nu numai că nu este bombardată cu cereri de angajare, dar nu îşi acoperă golul nici măcar într-un an! Şi, totuşi, este cât se poate de adevărat.
Adeverinţă de stat acasă
Costică Caloianu, patronul uneia dintre cele mai mari fabrici de confecţii din sudul Moldovei, Cozamin, vrea să-şi dubleze numărul de angajaţi şi producţia, dar nu are cu cine. Şomerii care îi trec pragul nu lasă CV-uri, ci solicită adeverinţe din care să reiasă că nu pot fi angajaţi, astfel încât să poată încasa în continuare indemnizaţia de şomaj. “Când vin aici şi văd dotarea fug de aşa ceva. Nu vor să muncească. Spun că vor doar să le semnez că nu-i pot angaja, pentru că ei nu vor să lucreze”, declară Caloianu.
Şefa Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM), Carmen Hanţaţuc, spune că a fost ea însăşi martora unui asemenea incident. “Am fost de faţă, anul trecut, când a venit la fabrica de confecţii o doamnă şi a cerut o asemenea adeverinţă, ca să poată beneficia de şomaj în continuare, ea nedorind să se angajeze. Ghinionul ei a fost că eram eu acolo. Am chemat-o la Agenţie şi, pentru că refuzase angajarea, i-am tăiat indemnizaţia de şomaj”, relatează Hanţaţuc.
“Vreau să completez tura I şi să fac tura a II-a”
Acum mai bine de un an, după ce a mutat operaţiunile în fabrica nouă, de lângă Universitatea “Danubius”, patronul Cozamin a lansat apelul de angajare. “Acum avem circa 300 de muncitori. S-a reorganizat procesul de producţie şi s-au creat încă 400 de locuri de muncă. Vreau să completez tura I şi după aceea să fac tura a II-a. În principal avem nevoie de croitorese, dar noi putem face şi calificarea la locul de muncă”, afirmă Costică Caloianu. Aşteptarea l-a făcut mai puţin capricios.
“Candidatul ideal? Să vrea să muncească. Nu contează vârsta. Şi persoane cu handicap angajăm. Dacă până acum căutam după anumite criterii, acum căutăm orice, numai să fie”, spune managerul Cozamin. Potrivit acestuia, dublarea numărului de croitorese va genera dublarea producţiei. Acum, aceasta este de 50.000-70.000 de piese vestimentare pe lună. Producţia, lohn şi proprie, este destinată exclusiv exportului. Cozamin produce piese vestimentare pentru grupul britanic Arcadia, deţinătorul mărcii Topshop, pentru compania italiană Benetton şi pentru grupul spaniol Inditex, deţinătorul lanţurilor de magazine Zara, Bershka sau Stradivarius. Caloianu, care lucrează lohn în proporţie de 85-90 la sută, preferă acest sistem deoarece rotaţia banului este mai rapidă. Şi sunt şi comenzi. “Dacă până acum doi-trei ani nu erau comenzi, acum sunt comenzi, dar nu sunt oameni”, punctează omul de afaceri, care intenţionează să tripleze suprafaţa fabricii de confecţii şi să ajungă la 6.000 de muncitori. Deocamdată, însă, nu găseşte nici 400.
“Românul nu e învăţat să muncească la normă”
Carmen Hanţaţuc de la AJOFM afirmă că, în afară de lipsa dorinţei de a lucra manifestată de unii şomeri, există alte două motive pentru care forţa de muncă nu se lasă "sedusă" de Cozamin sau de celelalte fabrici de confecţii.
„Marea problemă ar fi condiţiile: salarizarea mică şi munca normată. Trebuie să recunoaştem că românul nu e învăţat să muncească la normă”, declară şefa AJOFM. Patronul Cozamin spune că lefurile angajaţilor săi pornesc, într-adevăr, de la salariul minim pe economie, dar, adaugă Caloianu, cei care îşi depăşesc norma ajung şi la 1.500 de lei. Costică Caloianu precizează că nu-i poate oferi un salariu mare unui nou angajat fără experienţă în domeniul confecţiilor, căruia trebuie să-i aloce timp şi resurse pentru a-l instrui.
„Salariile sunt, în general, mici”, spune Maria Grapini
Gălăţeanca Maria Grapini conduce unul dintre cei mai mari producători de confecţii din vestul ţării, Pasmatex SA Timişoara. Ea spune că nu doar Cozaminul din Galaţi se confruntă cu lipsa forţei de muncă calificate. „În industria confecţiilor există o criză a forţei de muncă de mult timp. Paradoxul existenţei şomerilor concomitent cu lipsa de operatori în confecţii se poate explica. Fabricile de confecţii au nevoie de persoane care au calificarea corespunzătoare şi îndemânarea cerută pentru a putea face productivitate europeană. Cozamin este o firmă cu experienţă în domeniu şi, dacă nu găseşte forţă de muncă, trebuie crezut”, declară Maria Grapini, adăugând că nici fabricile Pasmatex nu o duc bine din acest punct de vedere.
„Cât priveşte situaţia firmelor mele, în Timişoara criza de forţă de muncă a fost şi mai acută. Eu am fost nevoită să închid o firmă de confecţii şi să lucrez colecţiile mele în alte firme din ţară sau în altă ţară”, mărturiseşte femeia de afaceri. Aceasta admite că salariile nu sunt grozave în confecţii, dar spune că acestea nu depind exclusiv de angajator. „Salariile sunt, în general, mici faţă de nevoile oamenilor. Salariul minim la necalificat este de 700 de lei, iar la calificat este de 840 de lei. În cazul în care lucrează în acord şi muncitorul depăşeşte cantitatea minimă necesară pentru salariul de bază, primeşte majorare. La mine nu există salariu mai mic de 1.200 lei la muncitor calificat, plus tichete de masă. Dar, cum toate cheltuielile nu depind de angajator (utilităţi, materii prime, taxe, impozite etc.), singura cheltuială pe care o poate fixa angajatorul este salariul angajatului şi din acest motiv nu poate creşte salariile. Totuşi, nici salariile excesiv de mici nu pot fi o rezolvare”, spune Grapini.
„Situaţia de azi este cauzată, pe de o parte, de desfiinţarea şcolilor profesionale şi, pe de altă parte, de supraimpozitarea şi de costurile mari de funcţionare a firmelor din domeniul industriei”, încheie directorul general al Pasmatex Timişoara.
