Campania V.L. – „Mari eşecuri economice” / SC Beyler SA - ruleta imobiliară naşte falimente

Campania V.L. – „Mari eşecuri economice” / SC Beyler SA - ruleta imobiliară naşte falimente

Foto: Vasile Caburgan
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
7 comentarii
  • De la modest „srl” la brand de rezonanţă naţională * Drumul spre coşmar e pavat cu investiţii imobiliare * De la producţia de uşi metalice la achiziţii de terenuri, credite uriaşe şi proiecte rezidenţiale ciclopice * Criza a dat la iveală slăbiciunile unui management riscant * Vârtejul prăbuşirii SC Beyler SA s-a soldat cu datorii de peste 115 milioane de lei
Cazul societăţii Beyler SA este un exemplu de cum o afacere cu potenţial de dezvoltare se poate transforma, pe fondul „euforiei” succesului şi al unor decizii manageriale greşite, într-un coşmar cu implicaţii economice şi sociale de proporţii. Pornită iniţial pe linia producerii de uşi metalice, uşi de interior şi tâmplărie din PVC, SC Beyler SA s-a lansat în 2007 într-o aventură imobiliară care s-a încheiat cu un dezastru.
Rădăcinile afacerii
Bazele societăţii au fost puse în 1999 de cetăţeanul turc Gulhan Galip, sub forma unui modest „srl” cu sediul în Bucureşti - SC Beyler Decor SRL. Firma a devenit societate pe acţiuni abia în 2001, an în care şi-a mutat şi sediul în comuna Vânători. Denumirea de SC Beyler SA a fost adoptată în 2003. Ca evoluţie a acţionariatului, un prim moment important a fost în mai 2001, când Gulhan Galip a cedat 80 la sută din acţiunile firmei lui Hoş Ahmet. De altfel, în 2004 Galip s-a retras, iar managementul societăţii a fost preluat de acţionarul principal, care şi-a mărit şi participaţia la 99,89 la sută din acţiuni. De-a lungul timpului au mai fost o serie de acţionari minoritari, dar procentele lor, sub 0,1 la sută, au fost în cele din urmă, în 2007, cesionate în favoarea lui Hoş Osman. Acesta din urmă figurează, de altfel, din octombrie 2008 ca ultim administrator al firmei… După intrarea firmei în insolvenţă, în 2009, în urma deciziei Adunării creditorilor, conducerea firmei a fost preluată de un administratorul judiciar, respectiv PricewaterhouseCoopers (PwC).
Pe uşa… succesului
Ca activitate economică, punctul forte al SC Beyler SA a fost, fără îndoială, fabrica de uşi metalice şi de interior de la Vânători. Cu o suprafaţă de 80.000 mp, fabrica (648 de salariaţi) a atins la apogeu o producţie de 3.200 de uşi pe lună! Fabrica producea zece modele de uşi, fiecare cu 10 variante de design şi fiecare model cu cinci variante de culoare sau textură. Asta însemna, practic, că Beyler punea la dispoziţia clienţilor un portofoliu de 500 de modele de uşi! Ascensiunea societăţii - de remarcat că, dacă în faza de „srl” avea un capital social de 200 lei, în faza de „sa” a ajuns prin reinvestirea profitului la un capital social de peste 11 milioane de lei - a fost favorizată de o bună poziţionare pe piaţă. Mai exact, cererea de uşi a fost până în 2008 într-o continuă expansiune, la nivelul României fiind vorba de o piaţă de 100 milioane de euro! La început, piaţa a fost dominată de importuri mai degrabă ieftine şi de proastă calitate. Dar treptat, uşile de acest fel au început să piardă teren în faţa calităţii şi designului. Beyler a reuşit să ajungă la un echilibru preţ-calitate (clasa mediu şi premium) care-i satisfăcea pe clienţii români, astfel că brandul s-a impus cu repeziciune, devenind nu numai una dintre cele mai importante mărci ale Galaţiului, ci şi una naţională! Astfel, uşile „Bayler” au ajuns să fie vândute atât prin reţeaua proprie, cât şi prin marile reţele de bricolaj.
Orbiţi de mirajul imobiliar
Pe valul succesului, SC Beyler SA părea de-a dreptul invincibilă. În 2007 a ajuns la 89.000 de unităţi vândute, la o valoare de peste 40 milioane de lei. Cererea părea de nestăvilit, iar uşile „Beyler” au ajuns chiar şi pe pieţele externe, din Ucraina, Bulgaria şi R.Moldova până în ţările scandinave, Orientul Mijlociu şi Asia! Din nefericire, euforia succesului avea să nască… monştri în materie de management, prin asumarea unor riscuri prea mari, chiar şi pentru o firmă de succes. Tentaţia cea mai mare a fost aceea de a ataca piaţa imobiliară, la acea vreme considerată un fel de „El Dorado” al afacerilor. Mergând pe această cale, SC Beyler SA a făcut investiţii masive în achiziţionarea de terenuri în vederea dezvoltării unor proiecte imobiliare. În iulie 2007, firma a achiziţionat cu 1,9 milioane de euro lotul de pe str. Domnească în vederea realizării complexului „BeyCity”, iar în decembrie acelaşi an alţi trei milioane au fost investiţi în trei loturi, tot pe str. Domnească, în vederea extinderii proiectului. De asemenea, firma a mai achiziţionat cu 360.000 euro şi un teren la Vânători, tot pentru viitoare proiecte imobiliare. Din păcate, pe fondul lipsei de experienţă a conducerii SC Beyler SA în noul gen de afaceri s-au asumat cu sau fără bună ştiinţă riscuri extrem de mari. Bazată pe o previzionare prea optimistă a vânzărilor de apartamente şi al mersului general al afacerii, firma a contractat un credit de 10 milioane de euro pentru demararea proiectului „BeyCity” - un ansamblu rezidenţial format din patru blocuri. Practic, prin demararea acestui proiect, firma şi-a pecetluit soarta şi, odată cu ea, a declanşat un şir de efecte devastatoare pentru tot lanţul economic din care făcea parte.
Începutul sfârşitului
Tot eşafodajul de credite, investiţii în terenuri, politici de marketing s-a prăbuşit în 2008, odată cu debutul crizei economice. Piaţa construcţiilor şi piaţa imobiliară, de care SC Beyler SA era legată prin toate afacerile sale, au ajuns în pragul colapsului. Pe partea de producţie a uşilor, anul 2008 a adus o scădere cu 16 la sută a numărului de uşi metalice vândute, iar evoluţia în 2009 a fost şi mai dramatică. Dacă în 2007 s-au vândut 89.000 de uşi metalice „Beyler”, în 2009 abia s-a ajuns la 10.000 de unităţi! În ceea ce priveşte uşile de interior, prăbuşirea a fost totală. În 2007, Beyler a vândut astfel de uşi în valoare 6,1 milioane de lei, iar în 2008 scăderea a fost de 70 la sută! Declinul a continuat, astfel că, în 2010, s-a luat decizia de a se renunţa la comercializarea acestor produse. Din păcate, în faţa crizei, la SC Beyler SA a lipsit un management care să aibă o viziune de ansamblu asupra businessului, iar acest lucru s-a simţit inclusiv prin lipsa unor încercări vizibile de a contracara scăderea vânzărilor prin acţiuni de marketing sau identificarea unor noi pieţe de desfacere sau canale de distribuţie. De exemplu, potenţialul pieţei externe, care deja reprezenta 12 la sută din vânzările firmei, a fost aproape neglijat. Firma gălăţeană ar fi avut avantajul unor preţuri de producţie mai bune şi avea şi un departament de design care putea onora orice comandă specială. Din păcate, nu s-au mai căutat noi pieţe, asta poate şi din cauza unui eşec înregistrat în 2007 cu o firmă din Ucraina, Elita Dekor, care a luat fără să mai achite marfă în valoare de 3,5 milioane de lei!
Înglodaţi în datorii
În afacerile imobiliare, proiectul „BeyCity” s-a spulberat odată cu deteriorarea situaţiei de pe pieţele financiare, limitarea creditării populaţiei şi, implicit, imposibilitatea companiei de a realiza vânzările la care aspira. S-a ajuns la „promoţii” disperate în încercarea de a atrage clienţi, de a evita presiunea creditelor la bănci şi presiunea lipsei de lichidităţi din ce în ce mai pregnante. În această aventură au fost atraşi în jur de 90 de clienţi, dornici să cumpere apartamente, oameni care şi-au pus toată agoniseala la bătaie într-un proiect ce avea să rămână nefinalizat. Pe lângă banii clienţilor, SC Beyler SA a ajuns să „îngroape” în proiectul imobiliar nu mai puţin de 14 milioane de euro! Lipsa de corelare între disponibilitatea resurselor şi capacitatea de recuperare a investiţiilor a dus, în 2009, la intrarea SC Beyler SA în procedura de insolvenţă. Vestea este de-a dreptul devastatoare. Potrivit unui raport întocmit de administratorul judiciar, PricewaterhouseCoopers, SC Beyler SA a ajuns să înregistreze creanţe de 115.864.765 lei, iar la masa credală s-au înscris nu mai puţin de 116 creditori! Numai creditele la bănci erau, în 2009, de 89.941.072 lei. Cele mai mari: Bancpost - 46.941.449 lei, Piraeus Bank - 20.560.581 lei, Raiffeisen Bank SA - 15.119.640 lei. Datorii mari mai aveau de recuperat SC CST Logistik SRL - 12.829.200 lei, ArcelorMittal - 2.856.837 lei şi SC Metal Zone SRL - 2.437.131 lei.
În pragul disperării
Vârtejul prăbuşirii SC Beyler SA a fost însoţit şi de o scădere a valorii de piaţă a activelor pe care le deţinea. Mai exact, în 2009, potrivit PwC, valoarea de piaţa a proprietăţilor imobiliare şi a bunurilor mobile aflate în patrimoniul Beyler era de 20.172.300 euro din care: proprietăţi imobiliare - 12.959.737 euro, bunuri mobile - 5.212.517 euro. La acea vreme, valoarea estimată de lichidare a proprietăţilor era de 11.138.500 euro, din care proprietăţi imobiliare 8.399.338 euro şi bunuri mobile - 2.739.151 euro. Problema cea mai mare a fost că, din creanţele SC Beyler SA, creditorii garantaţi au fost în proporţie de doar 67,73 la sută, în timp ce o cotă importantă - 31,46 la sută - a fost formată din creditori chirografari (care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor prezente şi viitoare ale debitorului), în această ultimă categorie intrând inclusiv gălăţenii care visau la apartamentele din „BeyCity” şi care s-au trezit peste noapte şi fără apartamente, şi înglodaţi în datorii.
Epilog de piaţă
Chiar dacă SC Beyler SA a intrat în insolvenţă în 2009, societatea mai agonizează şi în ziua de azi, dată fiind complexitatea cauzei şi nenumăratele ramificaţii pe care afacerea le avea. Proiectul imobiliar este şi astăzi un coşmar financiar şi juridic pentru cei ce sperau să se mute în „BeyCity”, un calvar care nu are perspective de a se sfârşi prea curând. În ceea ce priveşte producţia de uşi, un fapt aparent paradoxal este acela că marca „Beyler” a supravieţuit. Societatea ProWest Investment SRL a închiriat spaţiile de producţie şi, în iunie 2011, Comitetul Creditorilor Beyler i-a acordat şi drept de licenţă pentru a fabrica şi vinde produse sub marca „Beyler”. Acesta ar putea fi „lăstarul” care să ducă la relansarea unui brand, dar, din păcate, efectele colapsului SC Beyler SA vor avea ecou încă mult timp de aici înainte.
Citit 6867 ori Ultima modificare Duminică, 16 Septembrie 2012 20:05

7 comentarii

  • postat de Eugen Miercuri, 21 Noiembrie 2012 23:36 Link la comentariu
    0
    0

    Actiunea a fost premeditata de la sfarsitul anului 2006, Dece au plecat directorii, contabilii (2007) ? Au fost fortati sa.... plece....?*cine este devina sigur o parte din actionari, dar capul Turcului inca bantuie pe strazile din Romania urmat de garzi (nu a fost actionar niciodata in ROMANIA)"I LOVE ROMANIA" Beyler nu a fost coneputa ca o afacere Shutdown dar s-a dovedit din 2004 cu ajutorul romanilor PUNCT

    Raportează
  • postat de Geta Vineri, 05 Octombrie 2012 21:51 Link la comentariu
    0
    0

    Sa va spun eu de ce turcii au falimentat ca am lucrat in Beyler la Vanatori,de prosti ce sunt,caci faceau chefuri si taiau tauri in fiecare saptamana iar Osman copilul lui Ahmet patronul cel mare,dadea cu banii in caini si distractiile erau pe masura iar fabrica era tinuta sub control de fraierii de Romani,care ii mancau din palma turcilor incepand de la portar si pana la director pentru un salariu de mizerie si bataia de joc a lui Osman,Ce credeti ca au facut cei de la banca cand au facut lista de gaj a bunurilor detinute de turci,au dat valoare mare la lucrurile cum ar fi;o masina de spalat automata de rufe avea valoarea de 5000 de euro si la toate ciurucurile le-a dat valoare mare ca sa poata turcii sa ia credit de 10 milioane de euro de la banci.Aici la Vanatori venea din guvernul tericeanu persoane care mancau si beau la masa turcilor sii ii ajutau foarte mult contra unor sume mari de bani.Multi tineri de la tara s-au nenorocit cu plamanii de la noxele din Beyler multi au reclamat dar nu s-a luat nici o masura decat ca afla turcii si il dadea afara pe cel care reclama imediat.Se muncea in anii 2007-2008 cate 16 ore pe zi pentru trei miloane de lei pe luna.cand au fost reclamati au fost imediat acoperiti de relatiile care veneau de la Bucuresti.Numai noi cei care am lucrat in incinta stim ce jale si ce sclavie era in aceasta intreprindere,dar taranii statea ca nu aveau alta sursa de trai.Daca se suparau turcii si se imbatau iti luai bataie.Asa ca statul Roman este vinovat de acesti oameni nevinovati care au fost inselati de turci pentru ca au fost ajutati sa fraiereasca lumea.Statul sa-si asume raspunderea si sa dea banii oamenilor inapoi caci sunt escrocherii facute la nivel inalt, turcii au fost ajutati iar paguba este de 40 milioane de euro si nu cat spuneti,ar trebui sa va mai documentati ca turcii sunt liberi au bagat firma in insolventa iar statul Roman achita datoriile lor cu banii nostri de la buget la Bucuresti se lupta o armata de avocati sai scoata basma curata pe turci.Numai datoriile de la primaria Vanatori sunt de cinci sute de mii roni impozit pe fabrica.

    Raportează
  • postat de Julio Luni, 17 Septembrie 2012 21:56 Link la comentariu
    0
    0

    Turcii sunt cei mai escroci patroni de pe Tera.Daca s-ar putea sa vina toti in Romania sa le dea statul subventii, scutiri, amanari la plata s.a.m.d. iar ei sa plateasca pe saracul muncitor cu salariul minim( intrebati fostii angajati de la Beyler, Asil, fabrica Coca Cola si care firme conduse de turci or mai fi fost) si cand te candesti ca statul roman face lobby pentru Turcia sa intre in UE.Atunci sa vezi dezastru !!!!

    Raportează
  • postat de vali Luni, 17 Septembrie 2012 17:56 Link la comentariu
    0
    0

    Urmatorul subiect VL va fi despre falimentul Melcretului. Reteta a fost aceiasi deci si deznodamantul va fi acelasi.Deosebirea este ca Beyler-ul avea actionar un turc de care nu auzise nimeni iar Melcretul il are pe faimosul Teodorescu.Sunt curios ce va face PP-DD si mai ales DD.Cat despre firma care face usi in continuare tot respectul. Din cate stiu nu au absolut nici o legatura cu fostii actionari Beyler.

    Raportează
  • postat de vali Luni, 17 Septembrie 2012 17:55 Link la comentariu
    0
    0

    Urmatorul subiect VL va fi despre falimentul Melcretului. Reteta a fost aceiasi deci si deznodamantul va fi acelasi.Deosebirea este ca Beyler-ul avea actionar un turc de care nu auzise nimeni iar Melcretul il are pe faimosul Teodorescu.Sunt curios ce va face PP-DD si mai ales DD.Cat despre firma care face usi in continuare tot respectul. Din cate stiu nu au absolut nici o legatura cu fostii actionari Beyler.

    Raportează
  • postat de vali Luni, 17 Septembrie 2012 17:53 Link la comentariu
    0
    0

    Urmatorul subiect VL va fi despre falimentul Melcretului. Reteta a fost aceiasi deci si deznodamantul va fi acelasi.Deosebirea este ca Beyler-ul avea actionar un turc de care nu auzise nimeni iar Melcretul il are pe faimosul Teodorescu.Sunt curios ce va face PP-DD si mai ales DD.

    Raportează
  • postat de greu Luni, 17 Septembrie 2012 09:51 Link la comentariu
    0
    0

    acesti turci escroci au pacalit multe firme din Galati ( cu vointa ) iar acum au facut o noua firma deoarece statul ii incurajeaza pe escroci ( cum e posibil sa mai ai voie sa faci firme noi cand esti in proces cu atatea persoane fizice si juridice ? )

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.