EXCLUSIV VL/ Vremuri tulburi în siderurgie. „Cum să închizi un combinat care a investit 350 milioane de euro?”

EXCLUSIV VL/ Vremuri tulburi în siderurgie. „Cum să închizi un combinat care a investit 350 milioane de euro?”
Evaluaţi acest articol
(17 voturi)

* Interviu în exclusivitate pentru „Viaţa liberă” cu directorul general al ArcelorMittal Galaţi, Bruno Ribo


După o perioadă în care piaţa oţelului părea a fi pe cale a-şi regăsi ritmul pierdut după izbucnirea crizei economice, deasupra industriei metalurgice se adună din nou „nori de furtună”. Primele semne s-au văzut încă din a doua parte a anului trecut, iar anul 2016 se anunţă şi el, în multe privinţe, unul destul de agitat. Cum se poziţionează combinatul gălăţean vizavi de noile provocări din siderurgie puteţi afla din interviul acordat în exclusivitate ziarului „Viaţa liberă” de directorul general al ArcelorMittal Galaţi, dl.Bruno Ribo:

- Cum a încheiat combinatul ArcelorMittal Galaţi anul 2015? Care au fost lucrurile bune, care au fost cele mai puţin bune?

- Anul 2015 a fost un an caracterizat prin două perioade diferite. În primele trei trimestre, mulţumită transformărilor ample începute încă din 2009, am reuşit să avem rezultate operaţionale pozitive. Nu trebuie să uităm că veneam după o perioadă de 17 trimestre consecutive de rezultate operaţionale negative, în urma cărora am rezistat doar pentru că am demonstrat că ne putem transforma şi adapta la noua realitate economică şi astfel am fost puternic sprijiniţi de Grup.

De asemenea, 2015 a însemnat şi confirmarea succesului Furnalului nr. 5. Acesta a livrat anul trecut două milioane de tone, după ce recordul fusese puţin peste 1,6 milioane de tone. Mai mult, din punct de vedere al eficienţei energetice, acest furnal este acum printre cele mai bune din Europa. Acest lucru a fost posibil nu doar pentru că s-au investit peste 120 de milioane de euro în zona de fontă lichidă, ci şi pentru că am schimbat complet multe alte lucruri: proiectul a fost definit şi condus în mod diferit, am schimbat complet modul de operare al Furnalului, dar şi mentenanţa acestuia, pe baza tehnologiilor cele mai moderne.

Problema este că, din trimestrul al treilea al anului trecut, ne confruntăm cu o scădere accentuată de preţuri. De ce? China este o ţară cu supracapacitate enormă de producţie şi care sprijină exporturile la preţuri de dumping în Europa şi în alte zone. Acest comportament pune o presiune enormă pe preţuri, care coboară chiar sub costuri, ameninţând sustenabilitatea producătorilor europeni de oţel.

În cazul nostru, acest fenomen ne-a readus, în ultimul trimestru, în zona de rezultat operaţional negativ şi ne ameninţă trendul de revenire în care ne înscrisesem. Această situaţie nu este sustenabilă pentru noi şi necesită măsuri puternice de corectare.

- Aţi anunţat reducerea programului de lucru pe primul trimestru. Care au fost motivele care au stat la baza acestei decizii? Va fi această măsura repetată şi în lunile viitoare?

- Motivele, după cum am arătat încă din momentul introducerii lor, provin mai ales din problema nivelul nesustenabil al preţurilor. Această situaţie ne-a forţat să luăm măsuri ample şi drastice de reducere a costurilor. Oamenii ştiu mai ales de această măsură, dar, de fapt, este ultima dintr-o listă mult mai amplă. Am decis să reducem toate cheltuielile neesenţiale, am încetinit sau chiar am amânat unele proiecte şi am fost forţaţi, într-un final, să hotărâm şi reducerea programului de lucru. Am decis să luăm măsura Săptămânii Reduse de Lucru pentru că este mai favorabilă pentru veniturile angajaţilor în comparaţie cu şomajul tehnic şi pentru că nivelul de producţie s-a redus pentru a ne adapta la acest moment greu din piaţă. Nu am luat deocamdată decizia de a repeta această măsură în lunile următoare, dar nici nu putem exclude această posibilitate.

- Puteţi compara dificultăţile de acum cu cele de la începutul crizei economice?

- Am o altă perspectivă în această privinţă: situaţia cu care ne confruntăm acum nu este o criză, ci o nouă paradigmă economică, noua “normalitate” la care trebuie să ne adaptăm. În termeni de severitate, situaţia este la fel de grea ca cea de la începutul crizei. Există însă unele diferenţe importante. Nu vorbim acum despre o criză de volum, despre o lipsă de comenzi, cererea este destul de bună. Ne confruntăm însă cu problema nivelului nesustenabil al preţurilor. O altă diferenţă este că acum suntem mai puternici şi “mai supli” ca în 2009. Am învăţat din ce s-a întâmplat atunci. Suntem mai bine pregătiţi ca în urmă cu şase ani.

- Combinatul este acum afectat de valul de importuri de oţel din China. Cum poate sprijini România protejarea industriilor locale afectate de politicile de dumping?

- În opinia noastră, România este o ţară importantă în Europa şi are o voce care ar trebui să orienteze politicile europene în direcţia corectă. Astăzi, China încearcă să obţină recunoaşterea economiei sale ca economie de piaţă. Sunt cinci criterii pentru ca o ţară să obţină acest statut, iar China satisface doar unul singur. Toate ţările Uniunii Europene trebuie să spună „Nu” acordării Chinei acest statut pentru că, pur şi simplu, China nu are o economie de piaţă. Să ne întoarcem puţin la situaţia noastră: decizia ar trebui suspendată până când China va deveni o economie cu adevărat deschisă. Decidenţii politici din România ar trebui să sprijine această abordare.

- Aţi participat, luna trecută, la protestul industriilor de la Bruxelles. Care este rezultatul acestui protest?

- Într-adevăr, alături de colegi din alte unităţi siderurgice din România am participat la protestul de la Bruxelles, unde peste 5.200 de oameni au manifestat faţă de posibilitatea acordării Chinei statutului de economie de piaţă, dar şi faţă de pericolul închiderii, rând pe rând, a unităţilor de producţie din cauza prăbuşirii preţurilor, pe fondul dumping-ului. Vocea noastră a fost auzită, iar reprezentanţii noştri s-au întâlnit cu oficiali europeni. Percepţia acestei probleme între decidenţii politici a început să se schimbe, dar încă mai sunt multe lucruri de făcut. Sperăm într-o rezolvare corectă, dar mai ales rapidă a acestei situaţii, care pune în pericol viitorul producţiei de oţel în Europa.

De asemenea, aş vrea să atrag atenţia şi asupra planurilor Uniunii Europene de a impune condiţii grele producătorilor de oţel, care vor trebui să îşi scadă amprenta de carbon până în 2030. Noile standarde sunt extrem de lipsite de realism şi nu pot fi respectate nici chiar de către cele mai bune unităţi. Practic, Europa va trebui să decidă dacă mai vrea ca pe continent să se producă oţel. Paradoxal, asemenea poveri financiare care ar trebui să întărească protecţia mediului înconjurător, vor îndepărta producţia de oţel din Europa şi o vor duce pe alte continente care nu au asemenea norme. Astfel, emisiile de CO2 nu numai că nu vor scădea, ci vor creşte, iar situaţia generală se va degrada. Încălzirea globală nu este locală, nicio graniţă nu o poate opri!

- Când estimaţi că se va ieşi din această situaţie dificilă, legată de piaţa oţelului?

- Este greu să vă răspund la această întrebare. Noi sperăm că această criză a preţurilor se va încheia cât mai repede, pentru că pune în pericol existenţa noastră şi a celorlalţi producători europeni. Vorbeam de programul nostru de transformare, aflat acum la cea de-a treia etapă. Aceste valuri de transformare au însemnat, de fapt, cheia salvării noastre. Suntem, acum, corect adaptaţi pe o piaţă schimbată complet şi într-o nouă paradigmă economică, orientată către piaţă.

- Care sunt planurile pentru 2016, în special pe zona de investiţii?

- Aud des: “Se închide Combinatul!”. Cum poate o unitate care se închide să investească mai mult de 350 de milioane de euro din 2009 şi până acum? Poate că nu comunicăm suficient tot ceea ce facem în cadrul Programelor noastre de Transformare - numite ARC - iar aceste lucruri nu sunt suficient cunoscute publicului şi decidenţilor politici. Acest program este în cadrul unuia mai larg, care se implementează în toate unităţile europene.

După ce am reuşit să transformăm zona de fontă lichidă în perioada 2009 – 2015, ne concentrăm acum eforturile şi resursele pe Oţelărie şi Laminoare printr-un plan multi-anual de îmbunătăţiri. În 2016 ar trebui să terminăm investiţia de la Maşina de Planat la Cald din cadrul Laminorului de Tablă Groasă numărul 2, noi macarale, un nou Convertizor, o logistică nouă la Oţelărie, noua Linie de Tablă Pre-Vopsită şi modernizarea Liniei de Zincare. Dar mai sunt şi multe alte proiecte, însă de mică amploare.

- Dincolo de planurile pe 2016, cum vedeţi pe termen mai lung viitorul Combinatului?

- Primesc deseori această întrebare şi cred că este una legitimă, pentru că se referă la o companie care reprezintă 27 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) al judeţului Galaţi. Cum am mai spus, cred că acum combinatul este mai puţin greoi şi mai bine adaptat noii paradigme economice. Viitorul nostru arată foarte diferit de trecut, mai ales în termeni de volum al producţiei. Vom continua să investim energie şi efort în transformarea proceselor noastre pentru a îmbunătăţi combinatul, pentru a-l face mai sigur, mai curat, mai eficient şi mai prietenos pentru angajaţi şi clienţi. Viitorul este în mâinile noastre şi se leagă de viteza şi profunzimea cu care ne transformăm. Cunoscând, însă, colegii cu care lucrez, ştiindu-le ataşamentul şi dedicarea, pot spune că sunt optimist la modul rezonabil.        

Citit 10237 ori Ultima modificare Marți, 22 Martie 2016 00:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.