Mirela Lupea are 40 de ani şi spune că nu regretă nicio clipă că a dat viaţa de oraş pe cea de ţară. A locuit şi în Galaţi, dar după ce soţul i-a ieşit, cu ordonanţă, din Combinat, s-a mutat împreună cu el, la Vânători, unde s-a apucat de legumicultură. Acolo se simte liberă. Vine la piaţă, ca să îşi vândă marfa, şi e mulţumită când vede că gălăţenii au încredere în mâncarea pe care ea o produce şi că-i cer să le mai aducă.
„Nu spun că în oraş n-ar fi frumos. Este! E mai curat, ţi-e mai uşor să le ţii pe toate la locul lor… E bine. Numai că, după ce ne-am mutat înapoi la ţară, am simţit că suntem atât de liberi, încât ne-am dat seama că, poate, nu ne adaptaserăm niciodată pe deplin la viaţa de la bloc. Ne lipsise casa. Sigur că nu-i uşor să trăieşti şi să munceşti la ţară. Să ai legume în câmp înseamnă şi noroi, şi dezordine… De toate astea te mai şi saturi. Mai spui că îţi vine să le laşi… dar n-o faci. Dacă îţi place munca ta, o duci mai departe şi toată astea îţi intră în fire. De exemplu, noi avem o perioadă de odihnă puţin mai lungă, în iarnă, faţă de legumicultorii care lucrează în solar. E şi normal, pentru că răsadurile se plantează mai târziu în câmp decât în spaţiu protejat. Şi în tot timpul acela de stat pe lângă casă am observat că începe să mă doară câte ceva. Ba un umăr, ba un picior. Şi de cum începe munca, nu mă mai doare nimic. Aşa că părerea mea este că de la stat te îmbolnăveşti, nu de la muncă”, spune Mirela Lupea.
Femeia lucrează, împreună cu soţul ei, o suprafaţă de 1,5 hectare, teren închiriat. Vorbim despre legume crescute într-un loc unde n-ai cum să irigi. „Cum să n-ai? Mi-am săpat o fântână, din care scot apă şi ud. Nu-i asta marea problemă. Greu, la legumele în câmp, este că ai mai mulţi dăunători. Sunt insecte pe care trebuie să le combaţi. Şi depinzi în mai mare măsură de starea vremii. Împotriva manei, tot trebuie să stropeşti, după ploi. Dar în rest, dacă nu exagerezi cu tratamentele, eu spun că legumele de câmp sunt chiar mai sănătoase decât cele de solar”, concluzionează legumicultoarea, care n-are în plan, pe termen scurt şi mediu, să schimbe mare lucru în modul în care face agricultură.
