La început au fost chioşcurile de cartier. Cu de toate şi deschise non-stop. Adunate unul în altul în nişte construcţii improvizate. Aducătoare de profit, mic, dar sigur, şi păstrătoare ale locurilor de muncă pentru două, trei vânzătoare ce lucrau în ture.
Comode pentru client, care se ducea în papuci să îşi facă ultimele cumpărături, la orice oră din zi şi din noapte. Mai târziu au apărut micile ateliere de mobilă sau magazinele de îmbrăcăminte, tip afacere de familie, cârciumioara din colţ sau fast-food-ul cu produse calde.
Mult mai târziu, s-a văzut dezordinea urbană creată în intersecţie, mizeria din jurul chioşcurilor, berea la pet băută pe trotuar de muşteriii nocturni, certaţi cu ordinea şi liniştea publică, evaziunea fiscală, lipsa autorizaţiilor de construcţie. Mai exact, atunci când au apărut supermarketurile, epoca chioşcurilor prietenoase s-a stins. Gălăţenii au văzut în magazinele mari, cu vitrine frumos decorate şi intens luminate, o oază de civilizaţie şi bunăstare. Acum au şi ei mall-ul lor, pe galeriile căruia se pot plimba în voie, duminica după amiaza, fără să cumpere nimic. Doar ca să fie văzuţi. În plus, au aflat ce înseamnă să cumperi la promoţie, cum se fac reducerile - dacă se fac - ce înseamnă o vânzătoare politicoasă şi cât de greu e să respecţi lista de cumpărături, atunci când ai magazine şi pe o parte şi pe alta.
Au învăţat, însă, că la ora 22,00 mall-ul se închide, aşa că, dacă nu ai luat pâine până atunci, pui de mămăligă. Aşa se face că, din lipsă de activitate, autorizaţie sau înţelegere la Primărie, magazinele mici, din cartiere, au început să se închidă. Numai în zona denumită “La Maşniţă”, într-o săptămână, două dintre magazine cu haine au pus lacătul pe uşă. Locul manechinelor din vitrine a fost luat de pancarte, care înştiinţează că spaţiul este “de închiriat”. Nici la "General" lucrurile nu stau mai bine: rezistă pe poziţii doar farmaciile şi second-hand-urile. În Micro 16, nu mai sunt de găsit magazinele cu lenjerii de pat sau atelierele mici de mobilier.
Mulţi proprietari, ca să evite falimentul, îşi mută magazinul în mall. Dacă au suficiente resurse să achite chiriile. E un du-te-vino surd, dictat de piaţă, iar schimbările se văd doar când avem nevoie de ceva, urgent, şi nu mai găsim magazinul din colţ, sau când pornim la pas, pe stradă, şi constatăm că firme familiare au dispărut fără urmă. O fi bine, o fi rău, nu putem spune. Cert este că, deocamdată, lupta dintre magazinele mari şi “reci” şi cele mici şi “prietenoase” continuă. Nu neapărat în folosul nostru, al gălăţenilor.
