Ca majoritatea copiilor români, am fost botezată în credinţa creştin-ortodoxă când aveam doar două luni. Pe urmă, legătura mea cu biserica s-a format firesc şi normal, prin intermediul celor două bunici. Ocupaţi cu munca lor şi, probabil, de asemenea supravegheaţi îndeaproape (nu e un mit chestia asta, să ne înţelegem, apropierea prea mare de biserică nu era o idee bună, pe atunci), părinţii mei nu mă duceau prea des în Casa Domnului. Bunicile însă, da, ori de câte or ...

Avem ploaie îngheţată, un fenomen pe care nu-mi amintesc să-l mai fi prins demult. Pentru gălăţenii plecaţi prin ţări străine şi care ne admiră luminiţele de sărbători pe Facebook - da, sunt frumoase luminiţele, nimic de zis! - fenomenul cu pricina se traduce printr-o pojghiţă destul de groasă de gheaţă care s-a format peste zăpada neîndepărtată la vreme de pe orice suprafeţe. Şi, dacă pe carosabil mai e cum mai e, fiindcă s-a mai împrăştiat material antiderapant ...

Acum un an, pentru prima dată, am sărbătorit Ziua Naţională a României la Alba Iulia, cetatea unirii noastre, oraşul simbol al determinării românilor de dinaintea noastră, fără de care noi, cetăţenii europeni cu drepturi care suntem azi, poate nici nu am mai fi existat ca naţie. Am redescoperit atunci un oraş pe care-l mai văzusem cu 30 de ani în urmă, dar care, graţie fondurilor europene şi gospodarilor ardeleni, a devenit un oraş cu adevărat european: curat, frumos, în ...

Fac parte din categoria gălăţenilor care merg cu autobuzul. Din fericire, când plec dimineaţa, există locuri unde te poţi adăposti în ambele staţii unde aştept, fie cea de la Spitalul Judeţean, fie cea de pe traseul lui 9, la intersecţia străzilor Oltului şi Prelungirea Brăilei. Asta nu mă împiedică să observ însă că, pe traseele principale din oraş, sunt multe locuri, staţii mari, unde asemenea spaţii lipsesc. Chiar recent, domnul Costică Cristea, un cititor din carti ...

În ultimele două săptămâni, între turul I şi turul II de alegeri prezidenţiale, am fost bombardată cu întrebări vizavi de candidaţi, de şansele lor, de procente, de care cum minte etc. Retrasă pe motive medicale din viaţa semi-publică pe care orice jurnalist (cel puţin un profesionist responsabil) trebuie să şi-o asume, am sperat că scap, măcar în spital şi în concediu medical, de asemenea întrebări. Dar nu. Din motive pe care nu le înţeleg foarte bine, oamenii îşi ...

De ce ne-a fost frică, n-am scăpat. Temperaturile bat spre zero grade de câteva zile, tremurăm gros prin apartamente, dar de căldură, nici vorbă. Văzută din afară, situaţia încălzirii Galaţiului pare demnă de dosarele X. Nimeni nu înţelege cum am reuşit să avem Combinatul şi Electrocentrale în coasta noastră, aici, şi totuşi să nu reuşim să ne încălzim eficient oraşul. Şi, e drept, situaţia ar fi de tot râsul, dacă, o ştim pe pielea noastră, n-ar fi de plâns. ...

În precedentul articol pe temă, nu am epuizat nici pe departe diferitele categorii de nesimţiţi care ne fac viaţa amară zi de zi în Galaţi. Mai avem încă destule exemple, din păcate. Atât de mulţi sunt cei lipsiţi de cei şapte ani de acasă, încât aproape că au ajuns minoritari oamenii normali, care se comportă civilizat.Există nesimţiţii care-şi lasă maşina pe trecerea de pietoni, exact în curbă, în intersecţii, pe locul rezervat persoanelor cu handicap, în parcăr ...

E aşa o vânzoleală prin politica românească şi prin cea gălăţeană de când cu ordonanţa migraţiei politice, că nu mă pot opri să zâmbesc. Aud tot felul de exclamaţii gen: "Vaaai, cutare a plecat de la PC!" sau "Ai auzit, dragă? Cutare a plecat din PNL, ce chestie, nici nu-mi imaginam!" ori tot felul de alte mirări, care mai de care mai voit autentice. Ei bine, sincer, pe mine nu mă miră deloc tendinţa politicienilor noştri de a pleca precum cocorii toamna, către ţările ...

Nu-mi place să scriu despre nesimţiţi. Aş prefera să scriu despre oameni care-şi fac treaba perfect, îmbunătăţiri vizibile ale urbei, măreţe realizări ale economiei locale, nu ştiu, despre orice chestie bună din care să învăţăm cu toţii ceva. Din nefericire însă, faptele bune sunt atât de rare, reuşitele atât de puţine, iar oamenii de bine aproape invizibili în marea de egoism, lăcomie, lipsă de grijă faţă de aproape care-i caracterizează, din păcate, pe cei ma ...

Într-o lume românească din ce în ce mai dominată de urât, în care corupţia ajunge la rang de lege, minciuna, furtul şi manipularea sunt artele preferate ale celor aleşi sau numiţi să ne conducă destinele, mai există oameni - puţini, e drept - care fac bine, pur şi simplu pentru că sunt buni. Există încă oameni (şi la Galaţi, dar şi prin alte părţi) care fac voluntariat ca să-i sprijine pe cei pentru care viaţa este, zilnic, o încercare aproape imposibil de trecut. Sun ...