Chiar dacă-i perforată de razele soarelui, o văd foarte bine. Vine dinspre Dunăre. Merge prin aer. Merge pe aer. Purifică văzduhul. Îl sanctifică şi-l z/bate, poate-l duce la început, poate-l face cum l-a dat Geneza în prima secundă a Luminii!...Şi vine dinspre re/vărsarea fluviului nostru în marea noastră. Şi vine dinspre Apa care (nu) se varsă Nicăieri. Prin duhul şi prin văzduhul nostru vine. Al nostru...otrăvit de noi. Al nostru...mânjit de ură, înjurături şi blest ...

Ce mai face vântul? tu ce faci, doamna mea uitată printre maci?... doamna mea din volburi nestemate coase rochii la singurătate?! din cicoare şi din pălămide   face poartă-n cale-mi şi-o deschide ca să pot intra din depărtare şi să pot ieşi la drumul mare, unde-am s-o aştept încet şi bine... dacă vine, dacă nu (mai) vine?!   Dacă bate vântul, doamna mea, spune-i şoapte, stai în calea sa şi opreşte-l, roagă-l cumsecade: hai cu mine-(n visul meu)...şi bate n-aşteptarea ...

Moartea mea n-are cum să fie egală cu moartea lui Socrate. Nici a ta n-are cum să fie egală cu moartea mea, adică nici cu a lui Socrate. MorÅ£ile noastre sunt deosebite. MorÅ£ile tuturor nu se aseamănă, nu sunt egale. Aparent, cred că oamenii caută consolare în ideea/gândul că moartea lui este echivalentă cu moartea ei, că toÅ£i suntem o apă ÅŸi-un pământ în faÅ£a cestei dimensiuni reprezentate în infinite ipostaze, tonuri, persoane ÅŸi personaje, culori ÅŸi sensuri...Sigur cÄ ...

Moto: "Când voi lăsa în urmă numai umbra/ nu spre moarte mă voi îndrepta/ ci în braţele mamei mele// cum astfel fiecare ajunge/ în braţele celei ce l-a născut,/ cum însăşi mama stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale.../ îmi închipui că dincolo e o lume visând/ în braţele unei mame uriaşe// dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie" (Ioanid Romanescu - Dacă există un Dumnezeu)   Mi-am vândut cărţile ...

Vin dinspre Pătratul Pierzaniei. Dinspre Esplanada Tristeţii, mai exact. Dinspre Palatul Sporturilor, şi mai exact. Sunt doi. Înalţi, foarte înalţi. Şi cu aerul de stăpâni pe situaţie, pe tot ce mişcă în jurul lor meta/fizic. Aşa-s de înalţi, încât lasă impresia că-s artificiali; încât, dacă-i culci, lungimea lor poate uni trotuarele de pe Frunzei. Mă rog, ar fi chiar simpatici, chiar parasimpatici, dacă...dacă n-ar scuipa, dacă n-ar urla, dacă n-ar merge ca nişte s ...

O noapte frumoasă, o noapte adâncă...!... prin sufletul nopţii, un ţânc şi o ţâncă merg palmă în palmă, la deal, spre livadă, în toiul tăcerii s-audă, să vadă cum Taina se suie în ochi şi în floare, încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare, cum pică înaltul prin ramuri, aproape... şi umbrele lor fantomatice, albe!   Şi suie (din ochi şi din floare) în fructe... spre visuri şi spaţii şi timpuri defuncte prin Sine...pe sine (în sineşi) devoră tot straşnicul ...

Moto: "Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/...îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!" (Iolanda Cremene)   Am auzit că vine primăvara spre aşteptarea mea, dinspre Bârlad... trebuie s-o întâmpin cât mai repede fiindcă vine cu trenul accelerat!   Trebuie s-o aştept, este superbolă cum eşti (şi tu) şi cum erai odinioară, când eram îndrăgostit lulea şi mă mutasem tot (de tot) în gară!   Şi se crucea (mira ...

Moto: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi,/ cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi! // Aşteaptă străpunşi cu secanta lunară,/ sărută iluzii muiate-n cianuri/ şi parc-ar muri pentru ultima oară,/ să-i plângă măceşul aprins în păduri !"  (Iolanda Cremene)   Hai, fetiţă cu chibrituri,/ ieşi din visul cel de moarte, hai în timpul şi în vremea/ Vrăjitorului din O(r)z!... (o să fie ca în basme ...

Moto: "Sau doi egal cu patru... (altă sferă/ limită de... ori nu)... fără adresă,/ umbra luminii peste... frontieră/ abandonată-n propria-i viteză!" (Iolanda Cremene)   Oricum, chiar descompunerea luminii dă-n mugur, dă în floare, dă în copt şi pică... dacă nimeni nu culege din pururi aroganta cifră 8! Corole reci sau calde pe cărare, indiferente, tac fără motiv: frumos latent supus putreziciunii din pururi arogantul r. o. g. v. a. i. v.! Tristeţe, bucurie, praf şi pân ...

Sigur că da!... conul Mitică mănâncă zahăr cubic la botul măgarului... să vadă (şi) animalul purtător de Mântuitor ce înseamnă să lăcomeşti şi să furi din traista altuia, chiar dacă ţi-i stăpân şi umplut cu milă, cu cele mai bune intenţii, ca orice cărare spre Iad!... Măgarul înghite în sec, se face că nu-i dă atenţie gălăţeanului însurat pe coclauri tulcene, trage cărucioara frumos şi cu toată sârguinţa... şi jură (în gând) să nu mai poftească în ...