Ce zile de salariu erau odată!

Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

După ce unul dintre pilonii economiei Galaţiului, Şantierul Naval Damen, a trecut la mustaţă, în august, pe lângă un conflict de muncă, a venit rândul şi celui de-al doilea, combinatul siderurgic ArcelorMittal, să se confrunte cu tensiuni şi nemulţumiri ale salariaţilor exprimate pe faţă, în cadrul unor proteste spontane.

La Damen se pare că apele s-au liniştit, pentru că ştiţi vorba aia a englezilor: „No news is good news” (nicio veste e o veste bună). În schimb, în Combinat, viitorul contract colectiv de muncă este încă în chinurile facerii, iar negocierile dintre sindicat şi administraţie au fost prelungite, de comun acord, până pe 26 ianuarie. Suntem în săptămâna Micii Uniri, dar, dacă cele două părţi nu se înţeleg până vineri, ea s-ar putea transforma în săptămâna marii rupturi, pentru că ar urma, după cum spun sindicaliştii, declanşarea conflictului de interese, primul dintre paşii legali care ar putea duce la un conflict colectiv de muncă pe platforma siderurgică.

Nu ne antepronunţăm, să lăsăm reprezentanţii celor două tabere să negocieze până în ultimul minut al ultimei zile şi e treaba lor ce vor face mai departe. Însă, de pe margine, ca observatori ai fenomenului, putem spune că prăpastia dintre cererea salarială a sindicatului şi oferta administraţiei pare mai mare ca oricând şi că, mai mult ca în alţi ani, sindicaliştii par decişi să nu mai accepte „clasicul” 50 de lei în plus la salariu, aşa cum ei înşişi i-au spus majorării propuse de conducere pentru următorii doi ani. În ultima vreme, de foarte multe ori mi s-au intersectat drumurile cu cele ale unor oameni care muncesc în combinat şi, fără excepţie, toţi s-au plâns de salariile mici pe care le primesc. „E bătaie de joc ca un siderurgist cu categoria 5-6 să câştige salariul minim pe economie” - este doar una dintre părerile pe care le-am auzit. Şi e drept, munca în siderurgie e din altă ligă, înseamnă cu totul altceva decât să dai cu sapa în păpuşoi sau să vinzi bomboane la chioşc, cum comenta plastic cineva.

Nu cu foarte mulţi ani în urmă, îmi aduc aminte că orice comerciant de la tarabele din piaţă îşi încercuia cu roşu în calendar zilele când se dădeau salariile în combinat şi avea grijă să se aprovizioneze din plin în acele zile, pentru a nu fi prins nepregătit de „val”. Era ca o sărbătoare a shoppingului şi pentru unii, şi pentru ceilalţi, pentru că se cumpăra, nu glumă. Ei bine, se pare că pentru foarte mulţi dintre oamenii Combinatului, acele zile încercuite cu roşu nu mai sunt de mult motiv de sărbătoare.

Citit 2265 ori Ultima modificare Miercuri, 24 Ianuarie 2018 01:03

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.