Chiar dacă povestea asta cu "principiile statului de drept" le pică greu la stomac politicienilor corupţi, asta nu înseamnă că ele pot fi ignorate la nesfârşit. Desigur, pe meleagurile mioritice, unde "aleşii" consideră că pot conduce ţara ca pe propria moşie, astfel de "fineţuri", precum independenţa Justiţiei, sunt un moft. Nu şi pentru cetăţeni. Asta pentru că, dincolo de penalii care se proptesc unii pe alţii, e vorba şi de direcţia în care aceşti indivizi doresc să ducă ţara. La nivelul "simplului cetăţean" ar fi o catastrofă reîntoarcerea la un stat în care procurorul se numeşte pe linie de partid, judecătorul trebuie să-şi treacă sentinţa prin "filtrul" politic, iar carnetul de partid e mai tare decât Codul penal.
În acelaşi timp, nu trebuie scăpat din vedere că derapajele evidente ale unora din exponenţii Puterii nu ar fi fost posibile, poate, dacă nu ar fi existat şi o forţă a exemplului, chiar în spaţiul european, în ţări precum Polonia sau Ungaria. Asaltul împotriva Justiţiei a fost exersat şi în aceste ţări, aşa că politicienii noştri n-au făcut decât să se alimenteze din precedente ce le permiteau să dilueze sau să ignore cu totul criticile din partea instituţiilor europene. Ce ne desparte însă de "iliberalismul" din Polonia sau Ungaria - în care se încearcă impunerea unor linii politice, fie ele şi controversate - este că România riscă să fie acaparată cu totul de o cleptocraţie.
În acest context, dacă este să ne limităm la UE, pare că ne îndreptăm spre o "resetare" a sistemului politic. Un semnal clar în acest sens este iniţiativa Comisiei Europene de a pregăti un proiect potrivit căruia acordarea de fonduri europene către statele membre UE, în următorul exerciţiu bugetar, va fi condiţionată de respectarea principiilor statului de drept. O astfel de măsură ar fi, până la urmă, un ecou al "Criteriilor de la Copenhaga" - cine le respectă merge mai departe, cine nu, poate trece "la altă viteză". Rămâne însă de dezbătut dacă o astfel de măsură ar fi eficace. Prioritatea lui Dragnea, Tăriceanu & comp. nu e bugetul UE de după 2020, ci acapararea totală a puterii în instituţiile statului. În ceea ce-l priveşte pe simplul cetăţean, el riscă să rămână şi furat, şi cu banii europeni luaţi.
