Făţărnicia este unul dintre relele cu care ne confruntăm la tot pasul, mai ales când vine vorba de politicieni. Sub scuza că se lucrează în interesul nostru, ni se prezintă tot soiul de elucubraţii, care, de fapt, ascund diferite interese "de partid şi de stat". Şi parcă nicicând nu e mai sâcâitoare această făţărnicie, ca atunci când îşi bat joc de educaţia şi sănătatea copiilor noştri.
Bunăoară, problema manualelor care de cinci ani lipsesc de pe băncile şcolii pentru elevii care sunt prima generaţie care a prins clasa pregătitoare. Ei sunt cei care au început al cincilea an şcoala fără cărţi de română şi matematică, dar au avut pe bănci "compendiu" şi manual de Educaţie fizică, ce zac de luni bune în fundurile sertarelor de la birou. Tot ei sunt cei care mai mult ca sigur, la toamnă, vor începe anul şcolar fără cărţi. Şi asta pentru că ex-ministrului Educaţiei, Liviu Pop, a găsit de cuviinţă să schimbe legea manualelor.
Trecem peste mult criticata decizie de revenire la manualul unic-comunist, care din start înseamnă o involuţie în reforma învăţământului.
Dacă analizăm un pic de la ce a pornit toată această tărăşenie, vom vedea că pe primul plan nu a fost grija faţă de copiii noştri sau faţă de banul public. E drept că unele edituri păpau sume grase din editarea de carte şcolară şi auxiliare. Dar şi aici, cei care ar fi trebuit să controleze atent fenomenul sunt reprezentanţii ministerului. Care, cu bună ştiinţă sau nu, au scăpat situaţia de sub control. Aşa s-a ajuns ca familii de profesori să se priceapă la toate, dezvoltând o afacere profitabilă din publicarea unor auxiliare pline de tâmpenii, cum a fost cel despre care ziarul nostru a scris, şi care le cerea elevilor să omoare un animăluţ în chinuri, doar de dragul de a proba o situaţie evidentă, cum că vieţuitoarele nu pot trăi fără apă şi hrană.
E clar că lucrurile o luaseră razna cu editurile şi autorii de duzină, care ajungeau să să fie publicaţi. Dar nu pot privi cu ochi buni nici întoarcerea la unica Editură Didactică şi Pedagogică, pentru că ştiu că, întotdeauna, instituţiile care deţin monopolul oferă servicii de proastă calitate. Iar sub subita intenţie de revigorare a editurii nu se ascunde grija pentru copiii noştri, ci pentru buzunarele "de partid şi de stat".
