Facem şi noi ceva bun fără să scăpăm lături şi vreo mizerie penibilă? De unde bun gust, bun simţ, pricepere? Mă uitam de pildă la elegantul Monument al apărătorilor oraşului Galaţi, despre care mulţi m-au întrebat "ce naiba o fi şi cu ăsta?". Mă uit la vulturul din bronz, la coloane, dar privirea îmi este atrasă de o culoare vie, avertizoare: deloc înălţătorul coş de gunoi din poliester roşu, mai precis în culoare vermillon, ori cinabru. Brăilenii şi-au populat centrul oraşului cu stâlpi şi coşuri de gunoi retro…
Dar mai bine tac, cui îi pasă că nu mai ştim să facem lucrurile cu rost şi cu dăruire, ca altădată? Aud mereu în jur: "Ia mai lasă-mă, dom´le, în pace, cu toţi babalâcii ăştia care vorbesc despre sacrificii şi lupte eroice! Că doar niciunul nu are Merţan - pot fi ăştia un exemplu bun pentru copii? Şi ce ne trebuie nouă pietroaie, să se dea bani pe monumente care să ne amintească de eroi despre care nici familiile lor nu-şi mai aduc aminte? Au murit de mult! Noi suntem ocupaţi să facem bani pentru celularele de şcoală ale copiilor, apoi pentru maşinuţele lor. Suntem europeni? Ştim chestii "europene", în limbajul de lemn european, uşor de ţinut minte, copiem modele de-a gata. În UE, te angajezi, nu te dai mare!".
La o evocare recentă, la Universitatea "Dunărea de Jos", aveam să aflu dintr-o discuţie cu un cunoscut colecţionar, Costel V. Gheorghiu, că, spre deosebire de acum, Palatul Comisiei Europene a Dunării avea circuit de ventilaţie. Mă miram eu să fi transpirat la recepţii reprezentanţii marilor puteri! Informaţia venise de la regretatul Nedelcu Oprea, fost director al Bibliotecii "V. A. Urechia": la lucrările de reabilitare, contemporanii… simplificaseră! Iar fostul administrator Nicolae Papadopol mi-a vorbit de o fosă septică ecologică, cu cărămidă austriacă! Proşti mai erau vechii gălăţeni, noi suntem noi, vii şi deştepţi!
Într-un raport tipărit în 1926 de primarul Ştefan H. Ştefan, am descoperit că, la acea vreme, Baia Comunală avea deja… aer condiţionat. În timp ce i se spălau hainele cu abur şi i se călcau, gălăţeanul îmbăiat beneficia, vară sau iarnă, de fix 18 grade Celsius, aer cu suprapresiune! "Înapoiaţi", bre, monşerii! Ecologic, impurităţile adunate de filtre "se transformau în lichid". Se pregăteau, în continuare, băi cu CO2, cu oxigen, masaje sub apă, electroterapie.
Înapoiaţi? Înapoiaţi-ni-i!
