Gata! Am pus în cui realitatea. Trăim SF. Spaţiu avem gârlă de când se tot mută ai noştri prin alte ţări de soare pline, zone sălbatice pentru decor pe toate drumurile desfundate, nave spaţiale la discreţie, că iar s-a promis un pod peste Dunăre, ce-i costă să promită şi o flotilă de OZN-uri, cât despre partea vie a problemei, zece extratereştri mititei sunt aliniaţi să ia startul către Cotroceni. Nu-s autentici, dar se comportă ca atare.
Să fiu regizor, aş face un film de Oscar cu scenariul şi protagoniştii ăştia. Mister şi suspans total, într-o lume atârnată undeva, aiurea. La enigme aş băga sumele găsite de guvern, în ultima clipă pentru diverse trebuşoare, banii de căldură care nu erau, pensiile care apar şi dispar după cum bate vântul declaraţiilor, plus economia pe care o facem cu referendumul, care din plus la cheltuieli dă minus la socoteală.
La suspans merge treaba cu parlamentul unicameral, pe care partidele nu l-au vrut, dar de care preşedintele ţine cu dinţii. Mă rog, e vorba şi de caninii noştri, dar cine se mai duce azi la stomatolog? Au ţinut aşadar problema în suspans de cinci ani iar acum ne întreabă dacă am aflat despre ea.
Printre partide se numără şi PD-L, care s-a jenat să depună în vremea asta vreun proiect în parlament, nu că n-ar fi vrut, ci din bun simţ. N-au vrut să se bage în faţă. De aceea am rămas cu atâtea mandate în două camere parlamentare, din care ei au cele mai multe.
Tot science-fiction este şi treaba cu uninominalul. Păi n-am votat noi bob cu bob anul trecut, nume de persoane care să ne aibă în grijă? N-a fost nici măcar secetă, să fi motivat recolta asta slabă cu care ne hrănim acum.
Doar extratereştrii pot fi de vină. Că noi i-am votat pe fiecare în parte şi acum se comportă toţi de parcă ar fi clonaţi după chipul şi asemănarea şefului.
Ce-o întreabă vreun deputat pe ţaţa Floarea de la el din colegiu dacă-i plac ochii candidatului de partid pe care îl susţine? Sau, dacă îl interesează pe nea Vasile grupa de muncă, se preocupă vreun senator de legea pensiilor? El are directivă de la partid să dea cu oiştea în gardul adversarilor politici şi asta face. Punct.
Aşa că şi uninominalul acela a făcut cât o ceapă degerată. Dar intrăm acum în alt uninominal, nou nouţ, pentru preşedinte. Şi vom vota spaţial şi multiplicat în toate secţiile suplimentare, să facem România mare.
Nu, nu ca întindere, ci ca număr de turişti pe metru pătrat de gară. Mai ales acolo unde nu mai sunt gări. După ce trece valul, zicem că au zburat omuleţii cu OZN-urile şi nimeni n-o să fie vinovat.
Ştiaţi bancul acela cu marţianul care intră într-un bar din sat şi îi cere barmanului un whisky? Tulburat de apariţia ciudatului client şi de cerere, că el nu vindea decât secărică, barmanul îi pune pe tejghea un pahar cu ce avea. Şi, convins că face afacerea vieţii, cere: „Zece euro! Ştiţi, n-am mai văzut extratereştri până acum!” „Nici nu-i de mirare, îi răspunde extraterestrul. La preţurile astea!”.
Carevasăzică trebuie să o lăsăm şi noi mai ieftin dacă vrem să ne viziteze marţienii. Poate reuşesc ăştia să mai rezolve câte ceva acolo unde UE nu ne mai pune în traistă şi americanul care ne-a vizitat e prea elegant să dea cu barda.
Ce ziceţi de filmul ăsta? Nu vă place? Atunci uitaţi-vă la televizor! A început campania electorală şi dacă nici irealitatea promisiunilor de pe micul ecran nu vă satisface foamea de extraordinar, chiar că sunteţi de pe altă lume.
Lasă, că vine el marţianul şi vă satură. La anul. N-am avut altă rimă.
