Miticii politicii şi nervii sterili

Evaluaţi acest articol
(16 voturi)

În ultima vreme, parcă mai mult decât oricând, nu mai suntem oameni, suntem partizanii unui partid sau ai altuia. Nici nu mai contează atât de mult dacă suntem săraci sau bogaţi, chestiune încă profund generatoare de discriminări, să fim serioşi, dacă ţinem cu acelaşi partid. Cu alte cuvinte, ţi se mai iartă să nu ai haine de firmă, să nu conduci vreun bolid, să nu afli ora de la un Rolex, Omega ori Cartier din aur sau platină şi bătut cu diamante, dar Doamne fereşte să gândeşti cu propriul cap, să fii tolerant, să iubeşti animalele, să fii vegetarian sau să blamezi folosirea blănurilor naturale, dacă partidul nu e de acord. Să fii în opoziţie, indiferent de sector, este de neiertat. E din ce în ce mai periculos să ai atitudini, să ai nerv, să îţi exprimi punctul de vedere. Dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră, pare să fie deviza ultimelor luni, iar lupta de clasă politică se adânceşte din ce în ce mai tare. Şi dacă, pe undeva, chestiunea este de înţeles la politicienii de carieră, dat fiindcă în România privilegiul politic este mai mereu însoţit de altele, bănoase, nu prea îl înţeleg la oamenii simpli, majoritatea nici măcar simpli membri într-un partid sau altul.

Îndârjirea asta în nimicirea adversarului politic ne-ar aduce cred mari foloase dacă ar fi pusă în slujba unor trebuşoare din astea utile comunităţii: construirea de autostrăzi, absorbţia de fonduri europene, reţele de apă şi canalizare prin sate, dotarea şcolilor, renovarea spitalelor etc. Regretata mea mamă, o profesoară foarte bună şi un pedagog desăvârşit, obişnuia să-mi spună, când îmi exprimam nervii adolescentini: "Eşti nervoasă, mamă? Ia pune tu mâna şi fă curat în baie! Să vezi cum îţi trec nervii!". Şi-mi treceau, pe onoarea mea. Încă mai pun în aplicare cu succes sfatul în cauză. Alde Mitică ăştia de prin Parlament şi de prin teritoriu se enervează însă steril, nu fac nicio curăţenie. Ba, după cum vedeam duminică la televizor, nici un drum până la Muzeul Naţional de Artă Contemporană n-au fost în stare să repare, deşi instituţia este în Palatul Parlamentului. Păi, frate, hai să ne enervăm şi noi mai cu talent, zic. Să mai punem mâna pe-o mistrie, pe-o bordură, pe ceva. Cum te supără adversarul în Parlament, cum pac, mai pui o cărămidă. Vă daţi seama cum ar fi ţara? Ca o floare!

Citit 1739 ori Ultima modificare Luni, 04 Iunie 2018 19:32

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.