De când au apărut afişele cu referendumul chestiunea asta pare mai presantă şi mai interesantă decât alegerile prezidenţiale. Despre prezidenţiale nu poţi vorbi cu nimeni, pentru că părerile sunt violente, se lasă cu răni uşoare.
Susţinătorii candidaţilor sunt încolonaţi frumos şi nu ies din rând. Însă economiile cu reducerea numărului de parlamentari sunt întoarse pe faţă şi pe dos precum banii de coşniţă. Dacă vor fi mai puţini, să vezi cum ne merge nouă economia şi cum creşte PIB-ul ca în poveste.
Iaca, eu am un deputat în colegiul unde am votat, nu contează care, dar acum voi avea un reprezentant care va fi valabil şi în port, că din doi va rămâne doar unul. Poate va cheltui mai mulţi bani pe benzină, însă asta nu se pune…
În fine, până să aleg eu care e mai breaz dintre cei doi va mai trece apă pe Dunăre, pentru că voinţa populară de reducere a numărului de parlamentari şi de comasare a celor două camere într-una singură înseamnă schimbarea constituţiei.
Aşa că va mai fi un referendum, care să ne întrebe dacă vrem asta, apoi o comisie care să analizeze modificarea, apoi votul din parlament şi aşa mai departe. Dacă nu dăm colţul până atunci, vom vedea economiile cu ochii noştri.
Însă, noi mai cheltuim acum pe buletine de vot, pe organizare, panouri şi reclame, că doar, pe timp de criză, ţara are bani de prăduit pentru a ne palpa democratic opţiunile. Cică societatea civilă are ceva împotriva afişelor în care Traian Băsescu avertizează politicienii.
„De ce le e frică, nu scapă”, clamează el în favoarea referendumului. Nu se ştie prea bine dacă acelea sunt afişe pentru preşedintele în funcţie sau pentru candidatul la preşedinţie. A furat şi dumnealui puţin startul, de ce să ne supărăm?
Ce, ne-am supărat când a spus că-şi dă demisia şi nu şi-a dat-o, când a promis ţepele din Piaţa Victoriei şi s-a tratat de amintirile lor cu afacerea Hayssam, când a spus că renunţă la casa achiziţionată oarecum ilegal şi n-a făcut-o?
E mai slobod la gură, mai nervos, mai decis să nu facă nimănui pe plac, promite câte în lună şi în stele, aşa un preşedinte ne trebuie. O să ne popească pe toţi cum ştie el mai bine şi noi o să-i mulţumim frumos. Important este că ne dă dreptul să ne exprimăm.
Degeaba? Hai că sunteţi cârcotaşi, cine mai caută la copite calul de dar? Parcă ceilalţi sunt mai breji? Nu ştim, că nu i-am văzut în postura de preşedinte, dar ne îndoim din toţi rărunchii.
Ne-a luat Băsescu minţile şi le-a lipit pe toate gardurile alături de rânjetul lui satisfăcut. Îl doare la bască de politicieni, dintre care provine, de Constituţie, pe care o învârteşte cum vrea dumnealui, de mass-media, care poate să spună orice numai să vorbească despre el.
În timpul ăsta un adolescent are leucemie, o fetiţă de zece ani e violată sistematic de tatăl ei, câteva familii locuiesc într-o margine de sat fără apă şi lumină, iar într-o intersecţie, un om fără picioare manevrează printre maşini un cărucior, întinzând timid mâna către şoferii grăbiţi.
Agricultorii se luptă cu autorităţile, familii întregi trăiesc din pensia bunicului sau din alocaţia copilului, pensionari trişti colindă farmaciile în căutare de medicamente, şomerii umblă bezmetici după lucru.
Se sparg bănci, magazine, apartamente, se fură pe rupte. Se amână plăţile la stat, se reorganizează firme, sunt înşelaţi cumpărători, iar păgubiţii îşi caută degeaba dreptatea prin instanţe. Un tablou sumbru, încă incomplet, căruia i se adaugă zilnic tuşe întunecate.
Viitorul nu sună deloc bine, dar toţi protagoniştii vor uita probabil de necazuri dacă vor merge la referendum. Nici ei nu vor scăpa de ce le e frică, însă vor avea sentimentul că l-au ajutat pe Băsescu să-şi facă damblaua.
