Preşedintele Iohannis a fost nevoit s-o… kovăsească în sfârşit pe pe şefa DNA. Întrebările care se puneau erau doar „când” şi cu ce preţ, căci Iohannis pierde imagine. Mă aşteptam să ne lase anunţul revocare pe robot şi să plece şi el în concediu, dar a trimis purtătoarea de cuvânt, cu o declaraţie de presă. Nu se pot vedea, dar pot bănui tratativele subterane încinse dintre palate. Preşedintele nu putea să se opună prea mult timp, în ciuda presiunilor americane; sau din contra. Dragnea şi omenii lui sperau însă în suspendarea lui Iohannis când, ce să vezi, se defectează partenerul Tăriceanu! Care a plecat în concediu, delegându-şi răspunderea, după ce Dragnea comandase deja o sesiune extraordinară a Parlamentului, cerându-i explicit partenerului să-şi anunţe ieri decizia asupra suspendării preşedintelui. A dat-o la schimb Iohannis pe Kovesi, contra spargerii bubei suspendării prezidenţiale? Nimic pe gratis, în politică!
Trebuie să fi fost însă şi alte momeli, şuşoteli, poate chiar şi ameninţări, fiecare parte având corecţii şi incorecţii săi interesaţi. Deja, au fost doi interimari la şefia DNA, din prima zi: frige! Un alt posibil şef, procuror şef adjunct, se află în concediu de odihnă. Ca şi Tăriceanu. Nu mai poţi azi să îţi pui piciorul în ghips ca să scapi de răspundere – nu vedeţi ce cald a fost vara asta, chiar şi fără ghips? Acum s-ar putea ca Guvernul să impună ca preşedintele să nu aibă rol în numirea şefului DNA, după ce deja a desfiinţat comisia care îl propunea în funcţie. Nu îmi încarc încă memoria cu următoarea propunere (o vicepreşedintă a Reţelei Europene Anticorupţie), nu ştiu cât ţine. Va fi rândul preşedintelui să tot respingă numirile, după blândeţea cu care a acceptat fiece numire ministerială până acum. „Altă propunere”, ca să-l parafrazăm pe Iordache. La plecare, Kovesi a avertizat că, fără independenţa procurorilor – „ceea ce pare (s.n.) că se întâmplă acum”, activitatea DNA devine „imposibilă”, declaraţie făcută ieri către prietenosul „The New York Times”. „Patriotic” ar fi să ne grăbim la o numire rapidă la DNA, stil Dragnea? Citeam o analiză dintr-un număr al revistei „22” din 2016, a analistului George Mioc. Şi omul are experienţă, tot americană, ca rezident. El atrăgea atenţia că nominalizarea Lorettei Linch ca procuror general al SUA a dus la o trecere de peste 160 de zile prin Congres, cu dosare uriaşe! Ei cercetează înainte, nu după! Fusese nominalizată de către preşedintele Obama, Dar la ei preşedintele statului este şeful Executivului, nu premierul, ca la noi. Pentru americani, nu contează însă uneltele, ci propria protecţie în lume. Noi ne împiedicăm de unelte.
