Recent, la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" au fost scoase la concurs 17 posturi pentru medici, la diferite specializări. Conform conducerii unităţii medicale, doar şase persoane s-au arătat interesate de aceste posturi. Chiar dacă toţi cei şase concurenţi vor lua note de trecere şi vor ocupa un post de medic, tot vor rămâne 11 locuri libere. 11 din cele 155 de posturi vacante în acest moment în unitatea medicală, care se ocupă, anual, de mii de pacienţi din mai multe judeţe.
Oraşul nostru are Facultate de Medicină, dar, din câte se pare, asta nu pare un ajutor pentru cei care lucrează zilnic în spitalul gălăţean. Anual, statul plăteşte pentru şcolarizarea unui student la Medicină aproximativ 6.500 de lei, adică 1.500 de euro. După cei şase ani de facultate, tot statul plăteşte absolvenţii pentru rezidenţiat, unde, apropo, tocmai au fost mărite salariile. După ce se cheltuiesc zeci de mii de euro pentru un viitor medic specialist, acesta alege să plece din ţară, să lucreze în spitalele din alte state europene, unde salariile sunt mai mari, iar condiţiile de muncă sunt mai bune.
Condiţiile de muncă sunt grele în România, pe de o parte pentru că ani de zile nu s-a investit în sănătate, iar pe de altă parte pentru că lipsa de personal se transpune în suprasolicitarea celor care au ales să lucreze în România. Aceşti oameni, care au ales să îşi profeseze meseria în ţara natală, ajung nişte roboţi, care fac prea multe gărzi pe lună şi, din cauza oboselii, pot claca oricând. Şi, deşi de înţeles, clacarea lor poate însemna pierderea unei vieţi omeneşti. Iar în astfel de cazuri, vinovatul este medicul, nu sistemul în care el este obligat să lucreze.
Situaţia de la Galaţi, din păcate, nu este singulară, ci poate fi întâlnită în majoritatea spitalelor româneşti. Cu toate acestea, şcolarizăm, în continuare, anual, mii de studenţi, indiferent că vorbim de cei de la Medicină, Filologie sau Nave, care ar trebui, peste ani, să se regăsească pe piaţa muncii de la noi din ţară. Problema există de ani buni, domeniile sunt diferite, iar rezolvarea pare să fie o chestiune ce ţine de domeniul ştiinţifico-fantastic. Adică, se plăteşte pentru şcolarizare, dar de angajat pe cine angajăm?
