M-a impresionat intervenţia, apăsată, decentă a Simonei Halep, învingătoarea care a cerut să se respecte acel spaţiu de joc, pe care l-a numit chiar "încăpere".
Îmi amintesc că, pe vremuri, Ilie Năstase înjura birjăreşte arbitrii. Unii preferă şi acum "circul". Cică "urătorul" de la Montreal este chiar un investitor!
"Merde" au strigat vitejii francezi la Waterloo, în loc să se predea. Au intrat în istorie. Acum, se intră în isterie!
Protestele paşnice de la noi, cu scandări, luminiţe, răbdat în stradă, vor continua probabil. Încă nu au apărut corturi, ca la Piaţa Universităţii. Deja, protestatarii nu vin numai la chemarea reţelelor de socializare, sunt şi organizaţii civile care asigură şi conduita. Prin acestea, se pot face auziţi şi cei care "nu mai au pe cine să voteze"... Sunt mii de oameni, precum Simona, care datorează succesul oricui, nu şi statului!
Ce comandă politică a hotărât că românii care au zburat mii de kilometri, pe banii lor, ca să se facă auziţi, pot fi trimişi acasă cu forţa, după ora 23.00, poate pentru că jandarmii nu mai rezistă cu echipamentul pe ei? Sute de răniţi, paşnici! Chiar şi protejaţi de costume de comando, tot au fost destul de mulţi răniţi şi printre jandarmi. În civil, cum ar fi stat lucrurile? O tânără în uniformă putea rămâne paralizată, dar de când trimiţi femei în prima linie?
Ce se întâmplă cu acei copii aduşi la demonstraţii? Li se predă "o lecţie"? Riscă să fie striviţi ori gazaţi!
Mă întreb ce au făcut serviciile secrete ca să prevină sau măcar să-i descopere pe violenţii care au aruncat cu garduri şi borduri. A dispărut şi o armă! Cei trei arestaţi, acuzaţi numai de ultraj (adică, mai mult insultă) şi de tulburarea ordinii şi liniştii publice, nu sunt cumva doar "vinovaţii de serviciu", până vor apărea cei adevăraţi sau până vom uita?
În astfel de tensiuni uriaşe, este sacrificat de regulă Moţoc sau acarul Păun, însă "Guvernul Dragnea" nu schimbă nici portarul. Un mic pas îndărăt ar putea declanşa… fuga, ori Păun ăsta-i în concediu?
"Mi-a fost ruşine cu Republica Moldova, acum mi-e ruşine şi cu România", îi spunea reporterului un tânăr basarabean. Şi astfel, chiar de Centenar, ne unim… în disperare!
