Campania, onomastica şi consideraţiunea

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Campania electorală merge înainte şi, pe măsură ce se apropie scadenţa cu mers la urne, metodele competitorilor devin, în cel mai bun caz, ridicole, dacă nu chiar la limita legii.

Lege pe care eu una, cetăţean responsabil, plătitor la timp de impozite şi taxe către statul român, chiar o respect. Nu că mi-ar plăcea toate legile, ca orice om, am şi eu nemulţumirile mele.

Dar respect şi legile care nu-mi plac şi pe cele care chiar îmi încurcă serios existenţa, pentru simplul motiv că nu cred în haos. Iar ordinea, cel puţin în principiu, o fac, în orice stat de drept, care se vrea democratic, integrat în lumea bună a Europei, legile.

O lege care mie, personal, îmi place foarte mult este cea cu nr. 677/2001, care se referă la protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Adică acea lege care împiedică diverse persoane, firme, organizaţii etc care la un moment dat au intrat în posesia numelui, CNP-ului, adresei noastre de acasă ori a altor date cu caracter personal să se folosească de acestea în beneficiu propriu.

Cu alte cuvinte, suntem astfel apăraţi de publicitatea la domiciliu pe care nu ne-o dorim, de telefoanele agenţilor de asigurări sau de cele ale vânzătorilor de orice, de la credite, până la tigăi inteligente cu senzori sau mai ştiu eu ce altă bâzdâganie.

În principiu, orice firmă ce încheie cu o persoană un contract are datoria să-i protejeze acesteia, în relaţii cu terţii, identitatea şi informaţiile adiacente prezente în contractul respectiv. Ei bine, se pare însă că, în realitate, lucrurile nu stau deloc aşa.

Se vehiculează sume imense care ar fi plătite de diverse organizaţii, inclusiv partide politice, pentru a pune mâna pe bazele de date personale ale abonaţilor diverselor companii, tocmai în scopul folosirii lor în campanii.

Adică atunci când, de exemplu, e o mare sărbătoare creştină, cum a fost cea de duminică, şi trebuie să feliciţi, în numele candidatului şef, un alegător. Uite-aşa m-am trezit eu, acasă, cu o felicitare – o icoană cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil – de la organizaţia PD-L Galaţi, prin care sunt felicitată şi îndemnată să-l votez pe Traian Băsescu.

Domnilor, vă anunţ, foarte clar, un lucru: personal, şi dacă aş fi avut intenţia să-l votez pe domnul preşedinte (ceea ce n-am, n-aş vota niciodată un domn care se referă la o femeie, oricare ar fi ea, cu apelativul „păsărică”), m-aş fi răzgândit subit când am primit acasă un plic, netrimis prin poştă, pe care este scris cu pixul cel de-al doilea prenume al meu, pe care îl folosesc extrem de rar, şi adresa.

Nu m-am simţit deloc onorată, ci deranjată, că cineva din echipa PD-L a ajuns la mine acasă şi a lăsat plicul respectiv. Nu-mi doresc să mă felicite de ziua mea PD-L-ul (şi, să fiu bine înţeleasă, niciun alt partid) pur şi simplu pentru că ziua onomastică este o chestiune personală.

Este o zi pe care o sărbătoresc doar cu familia şi prietenii, în care primesc felicitări, prin poştă, de la oameni care mă respectă şi mă apreciază. Şi care, mai important decât orice, mă cunosc.

Suficient de bine încât să ştie că mă deranjează orice încălcare a intimităţii. Iar să-ţi faci reclamă electorală, pe timpul şi nervii mei, de ziua mea, mi se pare o încălcare gravă şi a legii sus-amintite şi a bunului simţ.

Şi, ca să nu vă faceţi cumva iluzii că numai gălăţenii primesc asemenea atenţii, octogenarii din Arad s-au trezit cu apeluri telefonice de la primarul Gheorghe Falcă, căruia, printre altele, familia Băsescu i-a botezat fiica.

Oamenii sunt îndemnaţi să aibă încredere în preşedinte şi, când încearcă să spună şi ei ceva, constată că mesajele sunt de fapt înregistrate. 

Ceea ce, iarăşi, spune multe despre cum înţeleg unii oameni, mai ales politicienii, noţiunea de respect.

Citit 828 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.