Viaţa e frumoasă, sărbătorile vin, şpriţurile au fost puse la rece. Şi atunci cui să-i mai pese de politică? Nu, nu mai avem răbdare să căscăm gura la aberaţii. Nu, nu mai credem nimic şi nu, nu ne place alba-neagra cu guvernul care uite-l are, uite-l n-are, nici asta nu-i câştigătoare.
De câştigat nu câştigăm noi, muritori de rând, plătitori de taxe, impozite şi amenzi către principalele instituţii ale statului. De pierdut pierdem cu toţii, statele civilizate ale lumii ne arată cu degetul, nu cumva râd de noi?
Am redevenit iar fraierii Europei, rupţi în coate şi fără ajutor de la sponsorii care deţin cheia de la seiful european.
Am întors spatele politicii, aşa cum şi politica şi politicienii au uitat complet de noi. Nu mai înţelegem nimic şi nu mai putem ţine pasul cu atâtea pseudo-guverne. Ne-am plictisit de polipii din nasurile politice care dau sforăituri enervante.
E un meci prea lung, iar jucătorii prea dopaţi, încât aleargă fără să aibă o strategie, fără sa le pese de spectatorii obosiţi de atâtea faulturi fără cartonaşe roşii.
Ne interesează ratele de la bancă, euro care iar o face pe făt-frumos, grija de copiii noştri care n-au nici un viitor într-o Românie mucegăită, strivită de gripe porcine, şomaj, sărăcie şi legi menite să-i omoare pe micii întreprinzători.
Ne interesează că vin sărbătorile de iarnă şi că trebuie să luăm cadouri – fie şi simbolice, dar nu prea găsim prin buzunare nimic.
Ne interesează că nu prea ne ajung banii de mâncare şi că uneori nu avem bani pentru medicamente şi dacă suntem bătrâni ar putea fi ceva de viaţă şi de moarte.
Ne interesează să jucăm la 6/49 şi să sperăm câteva săptămâni că vom deveni bogaţi peste noapte. Ne interesează să ne păstrăm cumpătul, să depăşim cu bine criza, să fim sănătoşi, să fim în continuare cetăţeni model, chiar dacă sistemul economico-politic te face uneori un cetăţean ticălos şi deznădăjduit.
Nu mai visăm la o Românie strălucitoare. Ne-au fost stinse toate luminiţele, ne-au fost închise toate ferestrele şi uşile. Doar uneori ne încăpăţânăm să credem că vom avea şi noi o ţară civilizată, în care să trăim decent şi de care să zicem că da, suntem mândri că avem un viitor noi şi copiii noştri.
În fine, e campanie electorală şi nu ştim încă dacă vreunul dintre cei care ne promit o Românie a bunului simţ, la bine şi la rău, hai România - va putea să ne redea demnitatea şi speranţa şi orânduirea pe care noi credem – aşa cum suntem noi obosiţi de atâta promisiune şi gargară de partid – că le merităm.
