Din gard în gard

Evaluaţi acest articol
(18 voturi)
1 comentariu

Cu o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună, Primăria municipiului Galaţi se tot străduieşte, din august încoace, să ne pună garduri. Şi dacă n-a reuşit să încheie un acord-cadru, până în decembrie 2020, pentru 22,5 kilometri de garduri, a încercat să se asigure măcar anul acesta de 7,5 kilometri de panouri de gard bordurat.
Aşa îşi închipuie Primăria că o să fie oraşul mai frumos. Şi chiar argumentează în caietul de sarcini al licitaţiei: „pentru respectarea uniformităţii împrejmuirilor amplasate în anii precedenţi se impune menţinerea tipului de gard din panouri bordurate din plasa sudată”. Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns! Iar sumele estimative ale contractelor puse în joc nu-s deloc mici: 145.500 de euro, respectiv 21.765 de euro cu TVA.
Paradoxal, niciuna dintre licitaţii nu s-a finalizat cu succes, dar nu m-ar surprinde ca, în cel mai scurt timp, să văd lansată o nouă licitaţie pentru garduri!
Adevărul e că avem noi, românii, un soi de „aplecare”, aşa, pentru împrejmuiri. Mă uit la lucrările de modernizare a Parcului Eminescu şi văd cum este tencuit de zor gardul cel vechi. Zâmbesc amar când îmi amintesc ce stupoare şi ce revoltă populară a stârnit modernizarea Parcului Viva, care a fost lăsat fără gard. Şi asta pentru că există un păgubos obicei românesc: cum să facem ceva să arate mai bine? Îi facem un gard frumos. Păcat că, tot conform obiceiului românesc, „pe afară-i vopsit gardul şi înăuntru e leopardul”.
Zău dacă pricep de ce ţin autorităţile atâta la garduri, că doar n-au văzut lumea peste gard ori printre parii împrejmuirilor. Şi nu cred c-au văzut prin Europa civilizată spaţii verzi ori parcuri îngrădite.
Şi, dacă tot au sărit gardul cu gardurile, mi-ar plăcea să văd aceeaşi perseverenţă când e vorba de alte proiecte. Uite, de pildă, unul care să facă din cursele de agrement pe Dunăre un serviciu firesc, nu un eveniment anual. Şi-mi aduc aminte de ultima declaraţie a primarului oraşului, potrivit căreia minicroazierele pe fluviu ar trebui să fie apanajul unor investiţii private, pentru că „Primăria nu se poate implica” Şi mă întreb cu a reuşit Timişoara, cu fonduri europene, să devină primul oraş din ţară cu transport public pe apă şi cu o flotilă de şapte vaporaşe, construite la Galaţi. Poate pentru că nu pune atâta preţ pe garduri…

Citit 997 ori Ultima modificare Miercuri, 26 Septembrie 2018 17:47

1 comentariu

  • postat de ghiocel Joi, 27 Septembrie 2018 17:44 188.24.244.*** Link la comentariu
    0
    4

    Eu, am vazut prin Europa civilizata, si parcuri ingradite. Nu cu 18 m de gard, ca la parcul Eminescu. Pentru documentare- aveti parcul Villa Doria Pamphili din Roma, suprafata lui depaseste suprafata municipiului Galati. Dupa ora 23, la parc se inchid portile . Chiar cu gard parcul arata splendid. Ma intreb - o fi tot obicei romanesc?, si nu este singurul parc din Europa imprejmuit.

    Raportează

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro