În România, incidenţa tuberculozei este de şase ori mai mare decât în restul Uniunii Europene. În ciuda faptului că această boală îngrozitoare ucide trei români în fiecare zi, parlamentarii amână adoptarea unei legi care să le asigure dreptul la o viaţă decentă bolnavilor de TBC.
Doar în judeţul Galaţi, în 2017, peste 500 de persoane au fost diagnosticate cu TBC. Unii dintre ei au fost pacienţi noi, pentru alţii a fost vorba de o recidivă a bolii. La nivel naţional, incidenţa maladiei este chiar mai mare, fiind depistate în jur de 13.000 de cazuri, îmbolnăviri noi şi recidive, în fiecare an.
În ciuda a ceea ce se crede, tuberculoza nu este doar o maladie a celor săraci. Boala, endemică în România, poate afecta orice categorie socială. Profesori, medici, avocaţi sau ingineri se pot lesne îmbolnăvi, deoarece bacilul se transmite deosebit de uşor pe cale aeriană.
În ciuda faptului că vorbim de o adevărată problemă socială, care ascunde poveştile dramatice a mii de pacienţi şi ale familiilor acestora, autorităţile au făcut până acum doar paşi timizi pentru a rezolva situaţia.
Un proiect de lege elaborat în 2016 cu ajutorul asociaţiilor de pacienţi şi al unor fundaţii non-profit s-a aflat pe masa deputaţilor în anul 2017. De atunci, nimic concret nu a mai fost întreprins, la nivel legislativ, pentru a veni în sprijinul bolnavilor de tuberculoză.
Dacă o astfel de lege ar fi adoptată, bolnavii ar avea dreptul la concediu şi la indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, pe toată durata tratamentului. În prezent, bolnavii sunt obligaţi să se pensioneze pe caz de boală, beneficiind de un ajutor lunar derizoriu.
O astfel de lege le-ar da dreptul pacienţilor şi la o indemnizaţie de hrană, pe durata lunilor de tratament în afara spitalului. Acordarea indemnizaţiei ar fi condiţionată de respectarea de către pacient a tratamentului prescris. În prezent, mulţi dintre bolnavi renunţă la tratament, ceea ce le dăunează atât lor, cât şi celor din jur, deoarece rămân contagioşi.
Nu în ultimul rând, un cadru legislativ coerent ar permite şi o corectă informare şi educare a populaţiei generale şi a pacienţilor cu tuberculoză cu privire la măsurile de igienă pe care trebuie să le ia în scopul prevenirii răspândirii infectării.
