Desemnarea în mod oficial a unui (posibil) cumpărător pentru Combinatul de la Galaţi vine să mai limpezească apele din culisele unui întreg lanţ de tranzacţii la nivelul siderurgiei europene. După cum se ştie, totul a plecat de la dorinţa Grupului ArcelorMittal de a achiziţiona oţelăria Ilva, din Italia. Suspiciunea că, după această achiziţie, ArcelorMittal ar putea deveni prea puternic a pus în mişcare mecanismele anti-trust ale Comisiei Europene. Aşa se face că atât Combinatul de la Galaţi, cât şi alte câteva unităţi europene ale ArcelorMittal au intrat într-un „pachet de separare”, scoase la vânzare pentru a se garanta că normele concurenţiale vor fi păstrate.
Este pentru prima dată când o unitate românească simte la modul atât de direct consecinţele unor decizii europene. Iar de succesul sau insuccesul acestui proces de vânzare-cumpărare va depinde mult optica, nu numai a gălăţenilor, vizavi de instituţiile europene. Şi nu am dus lipsă de scenarii apocaliptice în această perioadă: că „vin ruşii/ucrainenii/turcii etc.” şi or să dea mii de oameni afară, că vor să dea combinatul „la fier vechi”, că UE vrea „să distrugă industria românească” etc.
Ştim, acum, cine este cumpărătorul desemnat: Liberty House Group. Zona de scenarii se restrânge. Un factor de bun augur este că grupul britanic este unul care în ultimii ani a fost într-o continuă expansiune. Managerul grupului, industriaşul Sanjeev Gupta, pare a fi identificat oportunităţi în crizele mai mici sau mai mari prin care a trecut siderurgia europeană. Liberty House a fost în avangarda unor achiziţii importante, ce i-au mărit anvergura internaţională. Iar acum, dintr-un foc, dacă CE îşi va da acordul asupra achiziţiei Combinatului de la Galaţi şi a încă trei unităţi europene, îşi va dubla capacităţile de producţie!
Combinatul de la Galaţi ar putea avea de câştigat dintr-un format atât de ambiţios. De exemplu, să intre, ca parte a Liberty House, pe pieţe care până în prezent erau rezervate altor unităţi din ArcelorMittal. Asta ar însemna o producţie mai mare de oţel şi o garanţie a continuării investiţiilor în modernizare şi protejarea locurilor de muncă. Desigur, astfel de aspiraţii trebuie concretizate în angajamente de afaceri ferme. E un examen, după cum arătam, pentru toţi - AcelorMittal, Liberty House, instituţii europene, naţionale, sindicale - o ocazie ca UE să demonstreze, la modul concret, că ştie ce face. Să mizăm, aşadar, pe luciditate. E un joc în care, pur şi simplu, nu ne permitem să pierdem.
