De câteva ori pe an, datele oferite publicităţii de Institutul Naţional de Statistică (INS) arată negru pe alb că sute de mii de români îşi părăsesc în fiecare an ţara natală pentru a-şi clădi o nouă viaţă în vestul civilizat al Europei. Cei mai mulţi dintre ei sunt tineri sub 35 de ani. În urma lor rămâne o societate profund fracturată, măcinată de un grad de îmbătrânire accelerată, pe fondul unei natalităţi foarte scăzute.
Ultimele date ale INS confirmă încă o dată faptul că regiunile cele mai afectate de fenomenul migraţiei sunt şi cele mai sărace din România. Astfel, pe parcursul a doar trei ani (2015-2017), peste 600.000 de români au plecat în străinătate. Aproape jumătate dintre ei, 300.831 de persoane, au fost tineri cu vârsta între 20 şi 34 de ani. Alţi aproximativ 106.000 sunt copii, adolescenţi şi tineri cu vârste până în 19 ani. Astfel, în doar trei ani, echivalentul demografic a două oraşe mari din România a părăsit ţara.
În spatele acestor date oricum îngrijorătoare se ascund însă adevăratele drame. Migraţia masivă peste graniţe a românilor nu doar că afectează ţara pe plan social şi economic, dar are efecte ireversibile şi pe termen lung. Astfel, la sfârşitul lui 2017, aproape 95.000 de copii din România aveau unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Regiunea cu cei mai mulţi copii aflaţi în această situaţie este cea de Nord-Est. Din spate vine însă puternic regiunea de Sud-Est şi, surpriză sau nu, judeţul Galaţi este cap de afiş în această parte a ţării, cu 6.174 de copii nevoiţi să crească fără unul sau ambii părinţi.
În ciuda tuturor acestor semnale de alarmă, autorităţile par total depăşite de situaţie. Nici creşterea economică mult trâmbiţată şi nici creşterea veniturilor pentru mulţi dintre bugetari nu par să fie soluţia pentru reducerea migraţiei românilor peste graniţe. Din contră, prin măsurile pur populiste pe care le adoptă, Guvernul nu face altceva decât să adâncească şi mai mult prăpastia care desparte societatea românească în bugetari și restul. În acest context, fenomenul migraţiei pare să atingă fondul unor problemele fundamentale ale societăţii româneşti de după 1989, în vreme ce aproape toate guvernările din perioada postdecembristă s-au mulţumit doar cu mimarea unor soluţii de formă.
