Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie, până la care mai sunt doar câteva zile, ne găseşte mai învrăjbiţi ca niciodată. Societatea românească este despărţită de o adevărată fractură, de o mare de ură, de neînţelegeri, de duşmănie cu patos, cu spume. Suntem la nivelul de "ori ei, ori noi". Totul e ori alb, ori negru, griurile nu mai există de mult. Toţi "ai noştri" sunt puri şi imaculaţi, iar "ai lor", "ceilalţi", sunt drojdia societăţii. Această vrajbă incredibilă din, ironie, anul Centenarului, adică anul care ar fi trebuit să demoleze, măcar simbolic, orice baricadă ridicată între noi, pare să fi ajuns la toate nivelurile. Începând de la cei aflaţi vremelnic la putere şi chiar în acelaşi partid, până la omul simplu de pe stradă, care vede în orice o conspiraţie a "celorlalţi".
Nici Galaţiul nu face excepţie. Uitaţi-vă, de exemplu, la scandalul izbucnit după decizia Transurb de a achiziţiona 30 de autobuze la mâna a doua, pentru a trece iarna. Internetul s-a rupt iarăşi în două. Foarte mulţi comentează că de ce să luăm iarăşi SH-uri, că Galaţiul nu e groapă de gunoi, că mai bine luăm cinci autobuze noi decât treizeci vechi. Pe de altă parte, sunt şi voci care salută decizia Transurb, pentru că e foarte clar, pentru cine are ochi să vadă, şi mai ales pentru cei care chiar folosesc zilnic transportul în comun, că flota Transurb, în formula actuală, nu are cum să facă faţă transportului pe timp de iarnă. Bine, nu prea reuşeşte nici vara, dar asta e altă poveste. Numai cine n-a stat în staţie măcar 15-20 de minute în ploaie, vânt şi lapoviţă, pe viscol sau pe ger cumplit, poate spune că nu s-ar urca în primul autobuz care ajunge în staţie, chiar dacă e un SH nenorocit şi nu un Mercedes sau Solaris nou-nouţ, ultimul răcnet. Au fost zile de iarnă în care m-aş fi urcat şi într-un car cu boi, dacă venea în staţie mai repede decât autobuzul şi dacă scăpam astfel de vântul şi gerul care mă încremenise pe loc. E drept, dacă urci într-un SH fără căldură sau aer condiţionat, ai şanse să scapi numai de vânt, nu şi de frig.
Aşa că, dacă aş fi un rabin înţelept, le-aş spune celor din ambele tabere: "Ai dreptate. Şi tu ai dreptate". Dar nu sunt. Aşa că pot să zic altceva: că, la fel ca în cazul furnizării de căldură în municipiu, şi transportul în comun este într-o groapă din care îi trebuie mult timp să iasă, nu numai un an. Măsurile trebuie luate cu cap şi pe termen lung, pentru că heirupismul nu a fost bun niciodată.
