În timp ce afară ploua ca într-o zi de toamnă târzie, şoferii de la Transurb intrau în grevă de avertisment. O treime din transport a funcţionat, călătorii nu erau ca la o oră de vârf, dar cu toate acestea, au fost gălăţeni care au fost obligaţi să se înghesuie în refugiile din staţii pentru a se adăposti de ploaie în timp ce aşteptau un mijloc de transport în comun. Scenariul a fost acelaşi în toate staţiile din Galaţi, timp de două ore. Poate cele mai lungi două ore din viaţa unui om care se grăbea să îşi rezolve o problemă sau să ajungă la serviciu.
Nemulţumiri au fost de ambele părţi. Protestatarii erau supărați că gălăţenii nu li s-au alăturat, în condiţiile în care printre revendicări se număra şi asigurarea unui transport civilizat. De cealaltă parte, călătorii acuzau că, de trei ani, Transurb-ul are monopol şi că tot nu avem parte de un transport public civilizat. Până la urmă, ambele tabere au un numitor comun şi aşteaptă rezolvarea de la autorităţile locale, cele care, prin Consiliul Local, deţin puterea să schimbe lucrurile la Transurb. Autoritate locală care, cel puţin la nivel declarativ, intenţionează să înnoiască măcar o parte din parcul auto, în prezent fiind mai multe licitaţii anunţate pentru cumpărarea de autobuze şi minibuze noi. Dar, după cum ştim, cu o floare nu se face primăvară.
De asemenea, în curând vom avea un sistem modern de vânzare a biletelor şi abonamentelor, sistem care, teoretic, va împiedica „scurgerea” fondurilor alocate pentru subvenţia transportului public local, iar autorităţile vor şti câţi dintre pensionarii care îşi procură abonamente le şi folosesc. Totodată, şoferii nu vor mai putea vinde bilete gata compostate sau să ia banii şi să nu elibereze bilet. De asemenea, nici călătorii nu îşi vor mai „împrumuta” între ei biletele compostate. Da, să nu ne ascundem după deget, toate aceste lucruri se întâmplă încă. Poate, după implementarea acestui sistem, bugetul Transurb va fi unul mai bun, care să permită şi investiţii în mijloace de transport noi, nu doar cheltuieli cu reparaţii şi cu personalul.
Aşadar, ambele părţi au dreptate, fiecare în dreptul ei, dar şi într-un punct comun, unde li se îmbină nemulţumirile. Dar, până când vom avea parte de un transport public civilizat, iar revendicările şoferilor şi dorințele călătorilor vor fi îndeplinite, va mai curge multă apă pe Dunăre. Șoferii vor munci în continuare pe aceleaşi salarii, iar gălăţenii vor călători cu aceleaşi autobuze vechi, murdare și poluante. Sperăm doar să nu se rezolve treburile la Sfântu' aşteaptă.
