N-am avut altă rimă. Şi, dacă sunteţi cinstiţi cu dumneavoastră, veţi conveni că asta e rima care ni se potriveşte cel mai bine.
Nu uit că acum câţiva ani, pe plaiul nostru binecuvântat, apropo de Grădina Maicii Domnului şi filozofia mioritică, începuse o campanie furibundă împotriva manelelor. Se ridicau românii cu mic cu mare împotriva prostului gust şi a textelor şchioape, cerând cu hotărâre revenirea la folclorul autentic şi la tradiţia românească.
Ce s-a ales din entuziasmul de atunci se vede cu ochiul liber. Mai nimic. Proliferează parangheliile la cel mai înalt nivel, iar OTV-ul n-a găsit-o pe Elodia, însă l-a redescoperit pe Traian Băsescu, care face audienţă mai ceva ca Tolea, Magda Ciumac şi Ogică la un loc.
Fetiţele cu buricul dezvelit sunt obiect de studiu didactic alături de lăutarii agramaţi, dar cu euroii lipiţi de fruntea îngustă, iar visul tineretului abonat la diplome plătite cu bani, nu cu ştiinţă de carte, este să apară pe micul ecran cu sirenele alături, fie ca vedete de telenovelă, fie ca politicieni de succes.
Aşa că pasiunea cu care se fac acum discuţii pe marginea candidaturii la parlament a fiului lui Prigoană - şi e vorba doar despre primul, nu uitaţi că omul mai are de crescut băieţi buni cu nume latineşti - mi se pare doar o simplă aflare în treabă.
Măcar tânărul posesor de zeci de mii de euro pe care să-i investească în campanie vorbeşte corect, fără „succesurile” şi „eşecele” caracteristice Elenei Băsescu. Şi odrasla prezidenţială a ajuns până în Parlamentul European!
Nici vârsta fragedă a tânărului întreprinzător precoce şi politician de lapte (amestecat în cine ştie ce cocteil la modă) nu sunt impedimente în calea unei cariere de succes.
Nu vrem noi ca tineretul să ne ia de pe umeri greul situaţiei delicate în care suntem şi să se lupte cu vitregiile crizei? Uite, se mai găsesc amatori.
Honorius e crescut la şcoala OTV-istă, unde şi-a văzut tatăl cum se porcăieşte în direct cu mama vitregă, cum se despart şi se împacă cu cearşafurile ridicate, spre satisfacţia unor milioane de telespectatori.
E călit în lupta casnică dintr-o familie care a trecut prin multe, sau din mai multe familii care s-au reorientat după cum a bătut vântul dragostei şi al norocului prin afacerile tatălui.
Şi, după ce că are şcoala vieţii româneşti, a mai şi studiat prin străinătate, că situaţia economică i-a permis.
Nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre olimpicii români, despre tinerii care termină facultăţi prestigioase şi nu se mai întorc în ţară, despre specialiştii în domenii mai puţin atractive pentru clienţii cluburilor de fiţe ale Capitalei.
Ei nu au bani de campanie, nu sunt interesanţi pentru sectorul politic şi, la urma urmei, nici nu există dacă n-au părinţi la fel de cunoscuţi precum vârfurile pedeliste.
În schimb, vin din urmă fotomodele care visează să-i ia locul Elenei Udrea şi juni universitari ce se visează în locul lui Patapievici. Viaţa e dură şi iubitorii de manele cu banul pe ei nu se lasă înfrânţi cu una, cu două.
Numai că puterea îţi ia minţile şi s-au găsit, chiar în partidul acestor tinere şi merituoase vlăstare, cârcotaşi care să nu fie de acord cu politica de reformare a statului (sic!) susţinută de juniorul Prigoană.
Păi, când s-o ridica bădica Traian să-i popească sistematic în următorii cinci ani să vedeţi dumneavoastră câte parale face democraţia din partid. E vremea lor, e timpul în care neamprostia şi suficienţa n-au nevoie de recomandări, ci se prezintă singure ca atuuri ale numirilor şi alegerilor de tot felul.
Ce-or fi având toţi cu Prigoană junior? Otevişti din toate colţurile ţării, uniţi-vă să-i susţineţi candidatura!
În curând vom avea un parlament mai mic, mai curat, mai uscat şi mai plin de exemplare cu tot atâtea „succesuri” la activ ca juniorul aflat zilele astea în atenţia tuturor.
