Naționala ”mică” este gigantică

Evaluaţi acest articol
(15 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Au fost ani, mult prea mulţi, de mediocritate, dezamăgiri care s-au transformat pentru mulţi - s-a simţit asta din plin - în indiferenţă, ba chiar în lehamite. Luaseră locul sărbătorii ce o aveam la fiecare meci al echipei naţionale de fotbal. Comisionarii, samsarii, managerii doar cu grija propriilor conturi bancare sau pur şi simplu doar incompetenţi ne-au transformat sărbătorile în propriile lor afaceri.
Acum, mulţumim celor din reprezentativa de tineret, care au reuşit să ne ofere ceva mult mai drag şi mai important ca aceste rezultate uriaşe: generaţia lui Radu, Paşcanu, Ianis sau Puşcaş ne-a redat "bucuria echipei naţionale".
Parcursul din calificări şi mai ales mesajele pe care ei ni le-au transmis, coerent, inteligent, cu un "miez" altfel, departe de resemnarea mioritică în faţa destinul, ne-a făcut ca încă de la primul meci de la acest turneul final, cel cu Croaţia, să ne adunăm în jurul lor cu toată speranţa disperată a microbistului ce vrea totuşi să trăiască. Am simţit în jurul meu că au fost percepuţi ca "naţionala mare", nu doar ca echipa de tineret, de obicei tratată cam ca una "e şi ea acolo", fără miză. O percepţie oarecum firească, pentru că sus, la prima reprezentativă, nu sunt valorile care le-am vrea, iar aici începem să le vedem.
Deja se discută destul de mult despre câţi dintre "seniori" ar mai avea loc la echipa mare, printrei cei care au câştigat acum o grupă cu Franţa, Anglia şi Croaţia. Până şi la Tătăruşanu, senzaţional la ultimul joc din preliminariile Euro 2020, ar fi mari dileme, la cât de bine apără Ionuţ Radu, căpitanul "tineretului". Trecerea lor la Naţionala mare e chiar foarte probabilă, au totuşi aproape 23 de ani, vârstă deloc crudă, dar o calificare la Europeanul de anul următor ar duce la o mare problemă cu un astfel de efectiv, bazat de performerii ultimelor zile.
Ei au reuşit mai mult de o intrare în semifinalele continentale de tineret, şi-au asigurat prezenţa la Jocurile Olimpice, ceva nemaintâlnit de cei mai mulţi dintre noi, pentru că precedentul datează din îndepărtatul 1964. Dacă iese şi calificarea la Euro 2020, cu meciuri şi la Bucureşti, am avea o vară viitoare cu două turnee finale. Europeanul în iunie - iulie, apoi Jocurile Olimpice de la Tokyo, în iulie - august, cu doar vreo două săptămâni pauză între ele. O problemă mare, dar atât de dorită.
Altfel, generaţia lui Ianis, Radu şi Puşcas e mai mult de una fotbalistică. O aşteptăm cu aceeaşi speranţă disperată în toate domeniile. Hai, România!

Citit 846 ori Ultima modificare Marți, 25 Iunie 2019 18:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.