Se spune despre IT că este unul dintre cele mai performante domenii din România. O cifră de afaceri prognozată pentru 2019 de peste 5 miliarde de euro, o contribuție de 6 la sută la PIB-ul României, față de 0,5 la sută cât era în 2003, și aproximativ 100.000 de specialiști care lucrează în domeniu. Specialiști plătiți cu salarii ca în Vest și care nu plătesc impozit pe venit. Scutirea de impozit este o măsură care a fost decisă de Guvern și pentru care au fost argumente pro și contra, dar nu acesta este subiectul acum.
Ideea este că, într-o țară în care IT-ul este văzut ca o "locomotivă" a dezvoltării economice, sistemele informatice din sistemul public parcă ar fi făcute și administrate de niște novici. Despre sistemul electronic al cardurilor de sănătate a vorbit, tot aici, sâmbătă, și colega mea Teodora Miron. Un sistem care a costat sute de milioane de euro și care acum, fiind blocat de aproape trei săptămâni, s-a transformat într-un coșmar pentru medici și pacienți.
Un alt sistem informatic care dă rateuri (a se citi blocaje) serioase este cel al ANAF. Se întâmplă așa aproape de fiecare dată când apar sarcini suplimentare, de exemplu, în jurul datelor de 25 ale lunii. Sistemul este, nu mai e niciun secret, foarte vechi, a împlinit deja 20 de ani. Și ne putem da cu toții seama, specialiști sau nu, ce înseamnă în IT o vechime de 20 de ani, dacă ne uităm fie și numai la diferențele care apar între modelele de telefoane de la o lună la alta. Iar dacă sistemul cardurilor de sănătate vizează, așa cum o spune și numele, sănătatea populației, sistemul electronic al ANAF reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât inima financiară a României. Vorbim aici de sistemul prin care se colectează banii pentru pensii, salariile bugetarilor și pentru toate cheltuielile publice de zeci și sute de miliarde de lei în sănătate, justiție, protecție socială etc., sistem care poate intra în colaps în orice moment. Banii pentru un nou soft s-au primt de la Banca Mondială, dar mare parte din ei s-a cheltuit pe, cum altfel în România?, studii de fezabilitate și consultanță.
Dacă astfel de lucuri se întâmplau, păstrând proporțiile, la o firmă privată, cei (i)responsabili zburau din posturi fără preaviz și trântindu-se ușa în urma lor. Altfel, la stat, ne-am convins cu toții că se poate și așa, târâindu-ne de la o zi la alta și gândindu-ne cum să mai facem un studiu ca să vedem ce a mers prost.
