Sunt daţi dispăruţi oficial vreo 500 de minori români, peste 300 dintre ei, copile, precum biata Alexandra, dar ar putea fi cu mult mai mulţi cei răpiţi şi „exportaţi” în „regatele” bandiţilor din ţări supercivilizate, pentru prostituţie, sclavie, cerşetorie, poate şi furt de organe, unii torturaţi, ucişi! Abia când dispariţia ascunde şi o crimă oribilă, ca în cazul Alexandrei, abia atunci România explodează, iar Guvernul demite, ca pe vremea lui Ceauşescu, imediat şi nu numai pe cine trebuie. Un circ: poliţistul care îi spunea mamei distruse că fata e precis cu vreun iubit, sau că părintele disperat pus de poliţişti să spargă singur poarta răpitorului fetei, ca să nu fie puşi cumva ei la plată!
Un gălăţean care a sunat la un post de poliţie semnalând că un vecin vârstnic nu mai e văzut a fost trimis să constate… "dacă nu miroase a cadavru"! Aceasta este starea în care a fost împinsă Poliţia, cu şefi puşi politic, subfinanţată, cu agenţi cu burtică, plină de acari Păun - ţapi ispăşitori, plan la amenzi, protocoale nerespectate, cu tot mai puţini care să-şi rişte slujba sau viaţa pentru a salva.
Cu un procuror care s-o fi gândit că ar putea fi atacat la tv că dispune o percheziţie de noapte "ca pe vremea comuniştilor", cu poliţişti care au aşteptat un mandat de care nu era nevoie, după trei (!) apeluri, exacte, ale victimei şi un mesaj sfâşietor. Vina aruncată de la un departament la altul, un 112 degeaba "amendat" de UE, un „suspect de crimă” care nu recunoaşte - dar, deşi nu s-a găsit trupul Elodiei, soţul ei poliţist tot a ajuns după gratii!
Un poliţist lider de sindicat se plângea că presiunea interlopilor face inutilă arestarea multora din crima organizată (da, avem şi ceva organizat!), eliberaţi apoi! Fără respect şi protecţie, poliţiştii ar putea să continue să se uite în altă parte.
Acum câţiva ani, am scris despre un poliţist mai curajos decât mulţi, dat afară înainte de a începe ancheta asupra sa. Acuzat de violenţă într-un ziar de mare tiraj chiar de făptaşul unui jaf, şefii au preferat „să ia măsuri”, omul ajungând la mila… unui fost (?) proxenet, cu influenţă politică.
Zilele trecute, auzeam întâmplător că şeful unei echipe de lucrători care avea o intervenţie în zona Pieţei Centrale ar fi fost atacat, fără motiv, cu săbii şi bâte de baseball, de tineri înfierbântaţi dintr-un clan. Omul nu a sunat la 112, că va mai lucra prin zonă… Urmarea: şeful i-a tăiat ziua. Aşa trăim! Cât mai trăim.
