Relațiile - cât iubire, cât Sisif

Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Premierea cuplurilor din Galați care au sărbătorit 50 de ani de căsnicie este un motiv de reflecție pentru mulți membri ai generațiilor mai tinere. Nu poți, pur și simplu, să nu te întrebi cum au reușit oamenii aceștia, născuți spre finalul celui de- Al Doilea Război Mondial sau imediat după aceea, într-o perioadă în care simpla supravieţuire era pusă sub semnul întrebării, să treacă peste adversități de tot felul şi să îşi păstreze zâmbetul, dorinţa de a călători împreună, de a convieţui în armonie şi înţelegere. Într-o epocă a vitezei, a iubirii digitale, a lipsei de răbdare şi a presiunilor sociale de tot felul, cuplurile de aur par o relicvă analogă într-o lume dominată de smartphone-uri. Este incredibil pentru generaţiile de acum, mai ales post-decembriste, să cunoşti pe cineva în aprilie şi să te căsătoreşti în iunie, acelaşi an, şi, cumva, această relaţie să crească într-o viaţă de familie de jumătate de veac. 

În anii de când se răsplătesc, la Galaţi, cuplurile de aur, am reţinut, din răspunsurile soţilor la întrebarea "Cum aţi menţinut relaţia vie?", un răspuns oferit adesea: înţelegerea. Să îl înţelegi pe celălalt pare un lucru simplu, dar, în realitate, câţi dintre noi se pun cu adevărat în pielea partenerului de viaţă, pentru a-i înţelege reacţiile? De cele mai multe ori, suntem prea concentraţi asupra noastră, a propriei suferinţe, a propriului disconfort, pentru a mai lua în consideraţie ce simte şi celălalt. Mai ales la nervi sau în situaţii-limită, e nevoie de foarte mare stăpânire de sine pentru a nu-l răni, cu vorba sau cu fapta, pe celălalt. Mulţi dintre noi - mărturisesc, nu o dată m-am făcut vinovată de asta - ne aşteptăm ca partenerul să simtă instinctiv ce nu este în regulă cu noi şi să acţioneze în consecinţă. În realitate însă, nimic nu se întâmplă de la sine, poate cu excepţia unei atracţii iniţiale, care se transformă sau nu în dragoste. Pentru creşterea şi întreţinerea sentimentelor şi a liantului unic dintre doi oameni care formează o pereche este nevoie de mult mai mult decât dragoste. Trebuie idealuri comune, pasiuni împărtăşite sau măcar tolerate, o capacitate cultivată în timp de a nu te plictisi niciodată în doi, răbdare faţă de defectele celuilalt, dorinţa de a le corija pe ale tale. Într-un cuvânt, această înţelegere pe care vârstnicii Galaţiului pun accent şi care implică un efort constructiv în acest sens, dar, mai ales, determinarea de a nu lăsa factorii externi, fie ei umani sau nu, să se amestece în viaţa de cuplu.

Citit 1369 ori Ultima modificare Vineri, 23 August 2019 19:37

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.