Când moartea stă în intersecţie

Evaluaţi acest articol
(16 voturi)

Să mori subit, într-o secundă, neprevăzut, neaşteptat, pe o şosea, în timp ce poate te duci la un eveniment fericit, sau vii de la unul mai puţin plăcut, ori te grăbeşti să te întorci acasă la cei dragi, după o zi de lucru. Moartea într-un accident rutier este cel mai stupid mod de a părăsi această lume, mai ales când sorţii sunt tranşaţi de nepăsarea unora sau neimplicarea altora.

Circulaţia pe drumurile publice este sub semnul hazardului. Şi ca pieton, şi ca şofer, şi ca pasager te expui unui risc asumat. Nu depinde întotdeauna de tine dacă ajungi teafăr la destinaţie, pentru că te pot pândi, la tot pasul, pericole: omeneşti, de infrastructură sau combinate. Zilnic, pe şosele mor oameni, tragediile devenind, dincolo de încărcătura subiectivă de moment, simple cifre în statistici. Din păcate, de la contabilizarea cu puncte negre, liniuţe şi cifre, până la implementarea unor măsuri care să prevină repetarea acestora cu o frecvenţă prea mare este cale lungă. Între moartea unui om, doi, trei, zece până la schimbarea acelui ceva e cale lungă, presărată cu păreri, avize, aprobări, semnături, comisii şi bugete, de multe ori direcţionate discreţionar în funcţie de culoarea politică a drumului, a judeţului, a primarului sau a şefului de poliţie. Ceea ce s-a întâmplat luni, la Şendreni, nu este decât un alt exemplu fierbinte că ori nu învăţăm din nenorociri, ori nu ştim (sau nu vrem) să facem ceea ce trebuie. Măcar să încercăm. În spaţiul public, moartea a doi tineri care sigur nu porniseră la drum imaginându-şi că firul li se va rupe în botul unei betoniere, a atras mii de păreri revoltate, mai avizate sau mai puţin inspirate. Ideea este însă una singură. Într-una dintre puţinele zone din judeţul Galaţi unde se intersectează două drumuri naţionale, situaţia este critică şi trebuie schimbată, pentru că oamenii se simt şi chiar sunt în pericol. Pentru că în acea intersecţie, în care cineva a implementat nişte reguli de prioritate insuficient însoţite de sistematizare riguroasă, care să nu lase loc de intepretări şi impulsuri, au murit şi probabil vor mai muri oameni. Ca să nu mai vorbim că fiecărui şofer îi tremură mâinile pe volan când trebuie să îşi sucească gâtul la 270 de grade pentru a se asigura că nu este spulberat de un altul, cu sau fără prioritate. Avem drumuri puţine şi mici, e o realitate. La fel, sunt şoferi care nu ar trebui să aibă permis în buzunar. E o chestiune de urgenţă şi bun simţ, şi de o parte şi de alta, să se caşte bine ochii pentru că, cu fiecare viaţă pierdută, orice declaraţie de bună intenţie devine tot mai inutilă.

Citit 2148 ori Ultima modificare Marți, 27 August 2019 19:46

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.