Provenit din psihologie, efectul Dunning-Kruger se referă la o eroare de apreciere în care o persoană incompetentă îşi apreciază eronat competenţa, ca fiind mult mai mare decât este în realitate. Pe lângă faptul că nu-şi dă seama de propriile limite, incompetentul nu este dispus să recunoască nici înalta competenţă a celor competenţi în realitate.
Autorii acestor observaţii, psihologii americani David Dunning şi Justin Kruger, ar găsi fără îndoială în România material de studiu cât pentru zece vieţi. Lăsăm la o parte incompetenţa extremă a unor lideri politici care au decis şi continuă să decidă pentru noi toţi. Exemple concrete care te lasă fără cuvinte pot fi găsite la toate nivelurile societăţii.
Ultima astfel de dovadă a fost o discuţie a unor părinţi din Craiova, pe un grup de Whatsapp, legată de un exerciţiu banal de matematică. Problema era următoarea: "Cum se calculează 2+2x2-2x2=?". Discuţia care a urmat pare de domeniul incredibilului, un dialog al surzilor. Deşi spaţiul nu ne permite reproducerea integrală în acest articol, nedumeririle părinţilor craioveni pot fi uşor găsite în spaţiul virtual.
Din discuţie se observă însă că exact mamele şi taţii care dau dovadă de cea mai multă incompetenţă sunt şi cei mai agresivi în exprimare şi în abordarea faţă de ceilalţi părinţi. Incompetenţii nu doar că nu concep că ar putea să nu aibă dreptate, dar sunt hotărâţi să-i ceară socoteală învăţătoarei. Dacă un tată a îndrăznit să spună că rezultatul indicat de învăţătoare este cel corect, argumentând matematic acest lucru, a fost dat afară din grup imediat.
În regulă, poate că părinţii recalcitranţi au chiulit de la lecţiile elementare de matematică, însă tocmai aceştia sunt şi analfabeţi. Aşa se explică minunăţii de genul: „face-ţi”, „ia depunctat” sau „nevastămea”.
Citind respectivul dialog, nu ştii dacă trebuie să râzi sau să plângi. Până la urmă, educaţia viitoarelor generaţii şi pregătirea copiilor de azi pentru viaţa de mâine se fac şi în familie. Ce pretenţii de „cei şapte ani de acasă” poţi să mai ai de la copii, când nivelul părinţilor este atât de jos? Pare că suntem din ce în ce mai puţin dispuşi, ca societate, să acceptăm păreri diferite sau chiar contrare de ale noastre. De aici şi până la extremism nu este decât un pas, aşa cum trecutul a arătat-o în moduri dintre cele mai sângeroase de mult prea multe ori.
