Un război care nu ajută la nimic

Evaluaţi acest articol
(19 voturi)
6 comentarii

Deşi, prin natura domeniului despre care scriu, sunt genul de jurnalist cu ştiri pozitive, motiv pentru care îmi fac meseria cu plăcere, pot spune cu mâna pe inimă că mă bucur şi atunci când am de lucru şi cu jumătatea goală a paharului. Mă mănâncă degetele să le scarpin de tastatură mai ales atunci când sper ca, prin critici, să pot îndrepta cumva lucrurile.

De câteva săptămâni, însă, trec prin sentimente contradictorii, de câte ori sunt nevoită să relatez despre războiul care s-a iscat la Universitate, înainte de alegerea noului rector. Taberele, bisericuţele, găştile stau ascunse în tranşee sau se pitulează pe la colţuri, ca să-şi dea cu acuze în cap, să-şi trimită săgeţi cu venin sau să se împungă cu suliţele discreditării. O imagine greu de asociat cu o universitate care, iată, zilele acestea, a reuşit să facă la Galaţi ceea ce nu s-a făcut niciodată la Bucureşti şi nici la case mai mari, în ţări precum Austria sau Germania, a organizat o conferinţă internaţională pe tema sturionilor, la care a adunat autorităţi şi crema specialiştilor din toate statele riverane Dunării şi cele cu deschidere la Marea Neagră.

Sunt nevoită să scriu "de rău" despre oameni, şi dintr-o tabără, şi din alta, pe care i-am admirat pentru ceea ce fac şi pentru deschiderea pe care o au, prinşi acum într-o încrâncenată luptă pentru funcţie, încleştaţi în orgolii cât casa.

Acum să nu credeţi că am o imagine idilică despre Universitate şi că nu sunt conştientă că în spatele uşilor ei închise sunt tot oameni, îmbrăcaţi în robele profesorilor universitari, dar cu slăbiciunile specifice şi, până la urmă normale, până la un anumit punct. Face parte din firea noastră omenească să ne dorim mai mult decât putem avea, să vrem să-i controlăm pe ceilalţi mai mult decât e cazul, să promitem şi, din diverse motive, să nu reuşim să ne păstrăm cuvântul dat. Lucruri care se întâmplă în fiecare instituţie şi nu numai la noi, ci peste tot în lume. Am zis normale până la un punct. Trist e atunci când ele reuşesc să ajungă în public. Şi nu pledez pentru ipocrizie, când spun asta. Doar mi-e ciudă că e păcat de Dumnezeu să vezi nişte oameni de toată lauda, până la urmă, comportându-se ca nişte copii.

Citit 1414 ori Ultima modificare Marți, 29 Octombrie 2019 21:39

6 comentarii

  • postat de Anonim Miercuri, 30 Octombrie 2019 18:30 188.98.244.*** Link la comentariu
    0
    0

    Scenic Reisen.

    Raportează
  • postat de Anonim Miercuri, 30 Octombrie 2019 18:28 188.98.244.*** Link la comentariu
    0
    0

    I putere absoluta si banii toti,totul luata pe degeaba.

    Raportează
  • postat de Anonim Miercuri, 30 Octombrie 2019 18:26 188.98.244.*** Link la comentariu
    0
    0

    ''viermii si s consuma sau con suma?''

    Raportează
  • postat de Anonim Miercuri, 30 Octombrie 2019 17:17 188.99.44.*** Link la comentariu
    1
    0

    Desi. Angajatorii zic la telefon ca aud voci, plangand si tipand foarte tare cu referire la mama. Am intrebat daca vorbeste despre mama si a zis ca u -you.

    Raportează
  • postat de Anonim Miercuri, 30 Octombrie 2019 17:13 188.99.44.*** Link la comentariu
    1
    0

    Am vrut sa ne angajam la azil sa ducem mancarea la bolnavi si au inceput sa faca panarama si teatru ca am omorat-o pe bunica,ca trebuie sa platim si ca nu putem veni psihopati in tot azilul,sa vedem in loc de batrane pe bunica si sa le omoram pe toate.Noi i-am zis ca nu e cazul nostru dar nu avem nicio putere ca au pus stapanire echipe intregi doritoare de putere si avutii in fiecare zi mai multe si gratuite.

    Raportează
  • postat de galatean Miercuri, 30 Octombrie 2019 05:40 89.137.228.*** Link la comentariu
    2
    7

    Oooo, doamna Roxana va multumim ca sunteti acel jurnalist, încă, imparțial si ca scrieti/sunteti in slujba adevarului. Rar se mai gasesc asemenea persoane pe câmpul scrisului. Majoritatea sunt influenceri fie pozitivi, fie negativi, fie în slujba unui partid, fie a altuia. Se stiu ei! Dumneavoastra in schimb scrieti si o faceti bine chiar dacă uneori, poate, ati fost chiar si apostrofata pentru acest adevăr de sub preș, spus asa franc, pe fata. Dacă închidem ochii, urechile si mintea si nu vrem sa vedem ceea ce ni se intampla cu adevarat atunci putem spune că mai pierdem încă o generație pentru ca nu-i dam sansa sa trăiască într-o lume nouă in care oameni care in loc sa faca bine aleg raul, iar noi suntem părtași la acest deziderat, tainuirea minciunii. Sa aveti mereu puterea de a scrie, de a scrie adevărul asa cum este el de fapt, pentru ca mai sunt multe de spus pentru a ieși din blocajele în care ne aflam!

    Raportează

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro