În ultima perioadă poliţiştii, inclusiv cei din Galaţi, se confruntă cu foarte multe apeluri la 112 care anunţă dispariţii, răpiri sau sechestrări de persoane. Multe dintre aceste apeluri se dovedesc a fi false, apelanţii susţinând că au testat vigilenţa poliţiştilor. Numărul apelurilor de acest fel la Numărul Unic de Urgenţă 112 a crescut semnificativ după cazul de la Caracal, care pare să fi fost punctul de cotitură în sistemul de urgenţă.
Astfel, după situaţia de la Caracal, poliţiştii au fost solicitaţi să caute copii care dormeau pe scaun, sub masă, în casa bunicilor, care au sunat panicaţi la 112 sau bărbat care şi-a înscenat răpirea pentru a scăpa de o datorie la bancă. Iar acestea sunt doar două dintre sutele de cazuri cu care poliţiştii şi jandarmii s-au confruntat în ultima perioadă. Din păcate, deşi amenda pentru apelarea falsă a numărului 112 s-a mărit la 5.000 de lei, apelurile false nu s-au rărit.
Mai grav este că, după cazul Caracal, părinţii au uitat să îşi caute copiii, atunci când ei nu mai ajung acasă de la şcoală, pe la prieteni, vecini sau în parcurile de lângă bloc. Ei sună imediat la poliţie, fără a face o minimă verificare înainte. S-a întâmplat recent, chiar la Galaţi, când poliţiştii au găsit un copil, dat dispărut de părinţi, chiar lângă blocul în care locuieşte.
Un alt fenomen, în creştere după cazul Caracal, este cel al apelurilor privind fete răpite pentru prostituţie. Oamenii legii ajung să constate că de fapt persoana răpită a plecat de acasă de bună-voie şi stă cu aşa zisul răpitor pentru că aşa îşi doreşte, nu că îi impune cineva. Că aceste fete ajung într-adevăr să se prostitueze pentru cei despre care se spune că le-au răpit, este o cu totul altă poveste, care trebuie rezolvată prin educaţie şi campanii de prevenire a traficului de persoane. Pentru că,fetele fără prea multă şcoală, care mai provin şi din familii sărace, se transformă în maşini de făcut bani pentru cei care susţin că le iubesc, iar poliţiştii nu le pot ajuta fără voia lor.
Cu toate acestea, poliţiştii dau curs tuturor sesizărilor, chiar dacă au fost depuse la ora trei dimineaţa, şi fac tot posibilul să găsească persoanele semnalate ca dispărute. Pentru că, evident, nu poţi şti dinainte dacă răpirea este reală sau nu. Iar găsirea persoanei, chiar dacă aceasta nu era în pericol, rămâne singura recompensă în cazul acestor căutări, care presupun resursă umană, oricum destul de puţină, bani şi un efort susţinut.
