Un proiect de ordonanţă pus recent în dezbatere de Ministerul Sănătăţii a reuşit să reînvie vechile temeri potrivit cărora alocarea de bani publici către spitalele private i-ar priva pe românii săraci de accesul la servicii medicale de bază. Problema este că toate dezbaterile apărute pe marginea acestui subiect au fost generate fie din pur interes politic, fie din necunoaşterea problemei.
Extrem de simplificat, chestiunea se prezintă în felul următor: Victor Costache, ministrul Sănătăţii, a promovat rapid, fără o minimă consultare iniţială, un proiect care aduce modificări importante modului de funcţionare a programelor naţionale de sănătate. Mai exact, dacă în momentul de faţă clinicile private pot avea acces la bani din programele naţionale de sănătate doar atunci când spitalele de stat nu mai pot face faţă, proiectul actual şterge această prevedere, lăsând liber accesul operatorilor privaţi la fondurile destinate acestor programe.
Dacă proiectul va fi adoptat în forma actuală, pacienţii asiguraţi beneficiari ai programelor naţionale de sănătate vor putea alege să fie trataţi în clinici private, beneficiind de fonduri de la stat. Departe de a fi vorba despre o sifonare a banilor publici către sectorul privat, o astfel de modificare ar avea ca prim efect reducerea presiunii pe spitalele de stat, ceea ce ar însemna timpi mai mici de aşteptare pentru pacienţi şi un program cât de cât decent de lucru pentru personalul medical.
În timp ce tratamentul şi medicaţia vor fi gratuite, fie că va fi vorba de stat sau de privat, bolnavii care vor alege clinicile private vor fi nevoiţi să suporte eventualele cheltuieli pentru cazare şi mâncare. În prezent, toţi pacienţii incluşi în programele de sănătate sunt obligaţi să se trateze în spitalele de stat, iar pentru mulţi dintre ei acest lucru vine oricum la pachet cu cheltuielile legate de plăţile informale. Cu alte cuvinte, de şpăgile pe care le dau de la infirmieră până la medic.
Conflictul creat astfel de noul proiect este unul total artificial. Realitatea de la care ar trebui să pornim este că sistemul de sănătate din România primeşte mult prea puţini bani din PIB pentru nevoile sale reale. Pe acest fond de sărăcie, situaţia este agravată suplimentar de corupţia puternică şi larg răspândită în sistem. Acestea sunt „bolile” care îi lasă şi acum pe românii săraci - şi nu doar pe ei - fără tratamente de bază, nu falsa problemă a „privatizării Sănătăţii”.
