Din imbecilităţile sistemului sanitar şi ale legislaţiei româneşti în domeniu, astăzi mă opresc asupra drepturilor părintelui care are un copil bolnav. Nu sunt mamă, dar am în jurul meu părinţi care lucrează şi care nu întotdeauna pot beneficia de ajutorul unui alt membru al familiei pentru a avea grijă de copiii lor. Şi, fiindcă tot este sezon de gripe şi viroze - care fac ravagii, se ştie, mai ales printre copiii aflaţi în colectivitate, imaginaţi-vă ce se întâmplă când copilul mai mare de şapte ani este diagnosticat cu gripă sau viroză respiratorie, eventual şi cu ceva complicaţii. Întoarcerea în sala de clasă nu este nici recomandată, nici posibilă. În majoritatea cazurilor, copilul face febră până aproape de 40 de grade C şi chiar peste, are vărsături, ameţeli, dureri de cap, nu se poate ţine pe picioare, nu prea mănâncă, într-un cuvânt, starea micuţului este coşmarul oricărui părinte. Evident, în cazurile grave, se recurge la internare. Dar, atenţie, părintele nu se poate interna împreună cu copilul, deci, practic, opţiunea este să îţi laşi copilul extrem de bolnav pe mâna cadrelor medicale, fără atenţia şi grija părintelui. Dar să zicem că, în spital, măcar este supravegheat 24 de ore din 24. Ce te faci însă atunci când ţi se dă reţetă şi trebuie să ţii copilul acasă? Potrivit legii româneşti, părintele are dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului bolnav doar până la împlinirea de către acesta a vârstei de şapte ani, evident în cazul în care nu este vorba despre o boală gravă sau un grad de handicap. Dar, dacă s-a îmbolnăvit copilul de grijă, nu ai altă opţiune decât să îl laşi singur în casă! Cum ar fi, trebuie să îşi ia singur medicamentele, să se hrănească singur etc, în condiţiile în care, cel mai probabil, abia se ţine pe picioare. Unde mai pui că, de fapt, este interzis prin lege să laşi un copil sub opt ani nesupravegheat, chiar sănătos fiind, formularea exactă fiind "nici măcar în casă sau în curtea casei". În aceste condiţii, ce ar trebui să facă un părinte cu copilul bolnav care are între şapte şi opt ani? Şi, chiar la opt ani sau mai mult, cum ar putea părinţii să îşi lase copiii nesupravegheaţi, în casă, într-o stare în care nici adult fiind nu îţi este foarte uşor să te descurci? Eventual şi cu sticla de sirop-medicament la cap, nu?! Lege aberantă, e puţin spus. Sună mai curând a rele tratamente aplicate minorului, iar pentru asta se face închisoare.
Lege aberantă, părinţi lipsiţi de soluţii Scris de Anca Spânu
Anca Spânu
Articole recente - Anca Spânu
Investim în oameni, pentru viitorul Universității „Dunărea de Jos” din Galați "Ştiu CE, CUM și CÂND să fac pentru dezvoltarea Universității!" "Nu am candidat împotriva unei persoane, am propus o viziune" Defilările tip 23 August şi steagurile lui Pristanda Parteneriat pentru promovarea sportului şi a vieţii sănătoase (FOTO)
Mai multe din această categorie:
