L-am căutat, zău că l-am căutat cu lumânarea. Cum, pe cine? Pe independentul acela de sămânţă uninominală, care şi-a câştigat singur, cu forţa inteligenţei şi muşchilor săi, mandatul de parlamentar în anul 2008.
Atunci când au fost primele uninominale, vai de mama lor, şi fiecare cică s-a bătut pe mereaua lui proprie cu contracandidaţii din colegiu, a luat mandat pe meritul său, nu pe spatele partidului.
Rezultatul a fost că doar un mic procent, aproape demonstrativ, a reuşit să treacă peste 50 la sută, dar marea masă ajunsă în scaunele din Casa Poporului s-a bucurat clar de principiul redistribuirii. Aşa că din orice parte priveşti situaţia, tot partidele i-au adus pe toţi în parlament.
Fie prin bătut din uşă în uşă, controale medicale, găleţi de plastic şi sticle de ulei, fie prin şansa redistribuirii conform rezultatelor procentuale ale partidelor, cei mai mulţi dintre aleşii actuali din forul legislativ au venit via doctrină şi semn electoral de formaţiune politică.
Dar eu tot vroiam să-l găsesc pe omul acela providenţial care şi-a sacrificat economiile şi sănătatea călcând cu pasul un colegiu în campanie, strângând mâini şi privind oamenii în ochi pentru a întruni sufragiile electoratului. Şi nu l-am găsit.
Ziceam că am şi eu o sămânţă de care să leg grupul astăzi numeros al independenţilor care, iată, pun acum de un partid, sub cupola Parlamentului. Să văd din ce (cine) se trag ´mnealor, traseiştii din partide.
Adică independenţii de azi, pesediştii sau peneliştii de ieri. Care, prin toamna lui 2009 au început să simtă mâncărimi de „dignitate” personală prin punctele esenţiale, mai ales cele portocalii, şi s-au separat de partidele mumă, devenite peste noapte ciumă.
Unii s-au ales cu onoruri, alţii cu promisiuni, unii au plecat deja la PD-L ca să fie lucrurile clare, alţii pupă încă unde au stupit odată. Toţi sub titulatura de independenţi.
Şi iată ce spun bravii bărbaţi, adunaţi fără grijă pentru caracter, idealuri anterioare, afirmaţii trecute şi promisiuni făcute:
„Noi, cei 30 de parlamentari independenţi, suntem în slujba poporului şi nu în slujba partidelor”.
Bravos naţiune, halal să le fie. Când erau în partide slujeau sufragetele.
„Noi am avut de ales între partide şi principii şi am ales principiile.”
Aferim. Tot din motive de principii, dar altele, se băteau cu pumnul în pieptul de partid în alegeri.
„Aceste principii spun că interesul naţional într-o perioadă grea pentru România, perioadă de criză politică şi criză economică... Când în alte părţi era haos, noi am generat stabilitate, am generat guvernare şi astăzi în România există această stabilitate, se plătesc salariile etc”, declară Caţavencu Oprea.
Cu biata ţărişoară s-o lăsăm pe data viitoare. Deocamdată să îndreptăm doar o singură eroare, chestia cu „noi am generat” e falsă.
Voi, stimabililor, n-aţi generat nimic altceva decât scandal. Şi un exemplu execrabil pentru ideea de parlamentar. Aţi falsificat votul electoratului pentru interese cât se poate de meschine şi personale.
Ca să vă meargă bine astăzi, repede, pe foamea uriaşă de bani şi onoruri care vă caracterizează. Ia să staţi dumneavoastră la coadă la semnături prin vreun sat obscur din cine ştie ce colţ de ţară, să explicaţi oamenilor cum e cu ieşirea din criză şi ce idei geniale aţi pus în practică pentru a-i ajuta, să vedem noi cum vă fluieră electoratul şi câte voturi prindeţi, toţi 30, împreună.
Că separat nu faceţi nici de un loc de consilier în consiliul comunal. De aceea vă şi faceţi partid, ca sub aripa lui şi finanţaţi de stat, să mai prostiţi câţiva români necăjiţi să vă acorde cinstea şi onoarea. Pe care le-aţi pierdut demult, în drum spre Cotroceni.
Dar nici Băsescu nu mai are mult de navigat în apele astea tulburi. Atunci să vedeţi ce ac în carul cu partide mai mari o să căutaţi voi. Ca să vă împungă iar înainte.
Pe ce punem pariu că n-o să-l găsiţi?
