Ştiu, o să-mi spuneţi că Primăria nu e "pe persoană fizică". Că primarul nu vine cu bani de-acasă pentru a pune în operă investiţiile necesare unui oraş! Că totul, de la schimbatul bordurilor şi până la ultima tehnologie, se face cu bani publici. Indiferent că vin de la bugetul local, din finanţări guvernamentale, din fonduri europene ori din vreun credit cu dobândă.
Şi se mai spune că a lăuda primarul pentru că a modernizat o stradă care avea nevoie de reabilitare este ca şi cum ai aplauda bancomatul pentru că îţi eliberează salariul de pe card, pentru care tot tu ai muncit. Şi totuşi...
Îmi place să cred că un primar cu o echipă profesionistă şi dedicată interesului public, cu un Consiliu Local responsabil şi conştient de votul cetăţenilor, ar putea face diferenţa între banii investiţi cu folos şi risipirea lor.
La toate acestea m-am gândit pe 27 iunie, când s-au împlinit patru ani de când Ionuţ Pucheanu a depus jurământul de primar. Dacă pandemia nu ar fi amânat alegerile pentru la toamnă, probabil că acum ne-am fi pregătit sau am fi asistat la constituirea noului Consiliu Local şi la depunerea jurământului de către primar, oricare ar fi fost el. Iar tot bilanţul prezentat luni, 29 iunie, de primarul Ionuţ Pucheanu ar fi sunat diferit.
N-am să comentez datele prezentate, veridicitatea lor, finalizarea sau nefinalizarea proiectelor demarate în mandatul lui sau al predecesorului. L-am întrebat, însă, care ar fi obiectivul de investiţii de care ar vrea să-i rămână legat numele. Având în vedere că în folclorul urban al Galaţiului există deja proiecte care poartă numele celui care le-a făcut sau măcar a încercat să le facă, gen "parcul lui Durbacă" sau "tunelul lui Stan". Şi dacă nu cumva i se va lipi numele, ca o etichetă, de copertinele Pasajului "Dunărea".
Iată şi răspunsul: "Ca să fiu foarte sincer cu dumneavoastră, proiectul de suflet în acest mandat a fost centrul oraşului. Din punctul meu de vedere, este cel pentru care m-am zbătut cel mai tare, indiferent că surescită momentan tot felul de discuţii. Cu siguranţă Galaţiul şi gălăţenii au un centru de care să nu le fie ruşine atunci când rudele sau cineva din afara oraşului ne vizitează. Că va fi să-mi fie legat numele de această zonă, de zona de copertine, nu mă deranjează câtuşi de puţin. Rămân în memoria colectivă cu o realizare, nu ca predecesorul meu, cu o nerealizare. E o diferenţă!".
Rămâne doar ca timpul să ne dea sau nu dreptate. Şi să aflăm dacă, peste ani, vom vorbi despre copertinele, OZN-urile, butoaiele, zeppelinele, betonierele, cărăbuşii sau cupolele lui Pucheanu.
