Posta cineva pe Facebook zilele trecute mai multe "fotografii", cu explicația "Locuri în care am fost în vacanță anul ăsta". "Fotografiile" erau însă albe, fără niciun fel de conținut. Cam asta pare a fi soarta vacanțelor din 2020, pentru cineva conștient de existența pandemiei de coronavirus.
Ceilalți, pentru care "Covrigul" nu există şi pandemia este doar o conspirație mondială, pot pleca oriunde, bineînțeles acolo unde-i primește cineva, pentru că multe țări ne-au trecut pe lista statelor interzise. Iar situația se poate schimba de la o zi la alta, așa că te poți trezi că ajungi bine-mersi la destinația de vacanță și, la întoarcere, eşti nevoit să stai două săptămâni în carantină sau izolare.
Bineînțeles, poți alege să nu mergi în străinătate și să-ți faci vacanța în România, la munte sau la mare. Dar cu ce inimă poți merge la mare, de exemplu, atunci când vezi la TV horele care se încing pe litoral, în care oameni în care nu s-au văzut niciodată, care nu știu nimic de ceilalți stau unul lângă altul și-și suflă-n ceafă, fără nicio grijă? Sau cât de liniștit te poți duce la munte, când vezi explozia cazurilor de coronavirus de pe Valea Prahovei?
Prin definiție, vacanța înseamnă lipsa oricăror griji. Iar lipsa oricăror griji poate duce exact la ceea ce nu-și dorește nimeni, la contaminare. Dacă mai pui la socoteală aglomerația inevitabilă de la munte și de la mare, sau terasele pe care distanțarea socială există doar la deschidere, atunci când mesele, cu scaunele așezate regulamentar, sunt încă goale și-și așteaptă clienții, parcă îți vine să te gândești de mai multe ori dacă să pleci în vacanță. Mulți români consideră că, din punct de vedere turistic, vara asta e compromisă. Este și părerea mea, dar fiecare este liber să creadă ce vrea.
O mare problemă vom avea și la toamnă, pentru că virusul nu va dispărea până atunci. Începe școala și încă nu se știe cum. O variantă discutată astăzi este cea a predării online, la fel ca la sfârșitul precedentului an școlar, iar o alta ar fi ca numai o parte dintre elevi să vină la școală, iar ceilalți să facă ore de acasă, online. Este învățământul românesc pregătit pentru cursurile online? N-a fost în iunie, nu va fi nici în septembrie! Cum le predai celor mici, de clasa întâi sau a doua, lecțiile de la distanță, în condițiile în care unii dintre dascălii lor nu știu nici măcar cum să intre pe Zoom, darămite la alte chițibușuri tehnice?
În concluzie, vara o trecem cum o trecem, dar peste două luni începe școala. Mi-e și groază să mă gândesc.
