Lipsa de educaţie ucide

Evaluaţi acest articol
(41 voturi)

În toată nebunia declanşată de pandemia de coronavirus, devine din ce în ce mai clar care sunt categoriile de cetăţeni care nu respectă nicio regulă, nicio lege, nicio impoziţie, indiferent de ce natură ar fi ea. Să nu ne facem iluzii, lipsa de educaţie ucide. Dacă, în condiţii obişnuite, incapacitatea concetăţenilor noştri de a respecta regulile de bună convieţuire este iritantă, dar nu fatală, în condiţiile actuale, este dureros de clar, needucatul are libertatea să ucidă la propriu. Simpla lui decizie de a nu purta mască, de a nu se spăla pe mâini, de a nu dezinfecta obiectele şi suprafeţele devine nu doar o libertate personală, ci o îngrădire a libertăţilor noastre, un atac direct asupra celor care nu doar respectă regulile pentru ei înşişi, dar încearcă, pe cât posibil, să îi protejeze şi pe ceilalţi.

Needucatul care, până acum, doar vorbea tare la telefon în autobuz sau căsca, strănuta ori tuşea fără să pună mâna la gură, care se urca în autobuz cu cornetul de îngheţată şi îl lipea de bluza călătorului nevinovat, la prima frână, este acum cel care nu are mască sau, dacă are, o poartă sub barbă, în timp ce continuă, dispreţuitor, să facă aceleaşi lucruri pe care le făcea şi până în martie 2020. Adică să vorbească tare, împroşcând salivă în toate direcţiile, să mănânce în autobuz, clefăind cu gura deschisă, mai ceva decât rumegătoarele, să se şteargă de grăsime pe scaune, să-şi scoată mucii din nas şi să-i întindă pe barele de susţinere. Diferenţa este că, dacă până acum doar ni se întorcea stomacul pe dos, acum putem chiar să ne îmbolnăvim, iar după noi, şi cei dragi nouă, de acasă, pe care i-am protejat cu mari eforturi atâtea luni. Data viitoare când mai întâlniţi un specimen din acesta în autobuz, iar şoferul nu îl vede, nu vă faceţi că nu îl vedeţi nici dumneavoastră. Atrageţi-i atenţia, iar dacă devine violent, chemaţi poliţia! Nu mai este de glumă, iar lipsa lui de educaţie nu trebuie să determine şi lipsa noastră de reacţie. Da, nu este elegant să ne implicăm în discuţii contradictorii cu oameni care nu au nici mamă, nici tată, nici Dumnezeu. Dar, pe de altă parte, trăim în oraşul unde nişte vecini se opun ca o persoană cu handicap să beneficieze de o rampă de acces. Trăim în oraşul în care pui de câini şi pisici, de multe ori fără ochi, încă sunt abandonaţi în saci legaţi la gură, ca nu cumva să aibă vreo şansă la viaţă. Cam câte şanse la viaţă credeţi că ne vor da aceşti oameni nouă, celor civilizaţi, educaţi, cu şase sau şapte ani de-acasă, cu respect pentru lege, dar care, evident, avem o părere contrară lor?!

Citit 2750 ori Ultima modificare Miercuri, 29 Iulie 2020 17:30

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.