Să facem un mic exercițiu de memorie și să ne amintim care erau problemele sistemului de sănătate din România înainte de izbucnirea crizei medicale provocate de noul coronavirus. Cu doar șase luni în urmă, subliniam cum este "infectat" sistemul medical autohton de practica numirilor de directori de instituții sanitare și de spitale pe criterii strict politice. Vorbeam apoi despre corupția încă des întâlnită în unitățile medicale, în ciuda creșterilor de salarii. Mai multe instituții (naționale, dar mai ales europene) atrăgeau atenția că România se află pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea provocată de cauze evitabile.
La o privire puțin mai atentă, putem observa că toate aceste "boli" și multe altele continuă încă să afecteze domeniul Sănătății, nestingherite acum, când aproape tot discursul public este captiv subiectului coronavirusului.
Actuala criză sanitară a dus, astfel, la exacerbarea altor crize medicale preexistente. Bolnavii cronici au acum acces și mai greu la tratamentele de care depind pentru a supraviețui. Vorbim, în principal, despre persoane cu boli cronice grave, pentru care dreptul la sănătate, exact acel drept scris în Constituție, este de multe ori încălcat. În satele îndepărtate din județul Galați, mulți oameni cu boli grave (afecțiuni cardiace, cancer, boli pulmonare etc.) se consideră norocoși dacă pot merge la medicul de familie, acolo unde acesta există.
Este o situație absurdă în care, în timp ce unii se tem de efectele tehnologiei 5G și de cipare, alți oameni "tratează" cancerul cu aspirină și paracetamol, deoarece sunt prea săraci pentru a mai ajunge la medic. Percepția cvasigenerală în rândul acestor oameni este că, dacă nu ai bani, nu ai ce să cauți la medicul din spital. Mulți și-au format această convingere din auzite, ceea ce poate fi eronat, dar și mai mulți au ajuns la o astfel de concluzie dăunătoare în urma experiențelor pe care le-au avut. De ce ne mai mirăm, în asemenea situație, că murim în număr mare de boli pentru care medicina modernă a găsit deja leac?
Chiar și cei care totuși ajung la spital se trezesc într-un vârtej halucinant. Unii sunt trimiși acasă de medici, în ideea că vor rezista pentru a fi tratați atunci când criza provocată de coronavirus se va atenua. Alții, cei mai grav bolnavi și care nu sunt deloc puțini, sunt nevoiți să treacă prin corvoada testării pentru COVID-19 și a așteptării cu orele sau cu zilele pentru rezultatul testului, deoarece "nu sunt reactivi".
Autoritățile au obligația, legală și morală, de a afla ce impact direct și indirect a avut actuala criză medicală asupra bolnavilor cronici. Nu ar fi de mirare ca rezultatele unei astfel de analize să fie atât de dramatice încât epidemia de coronavirus, prin comparație, să pară doar o problemă de ordin secundar.
