Duminică seară, plecând spre casă de la redacţie, m-a izbit căldura sufocantă a oraşului. Am luat-o pe jos spre centru, să mai iau pulsul oraşului, pe care îl văd mai puţin, de când cu pandemia. În Parcul "Eminescu", lângă fântână, mămicile îşi plimbau copiii de mână, cât să-i atingă o pală de răcoare zburată de vânt din stropii jetului de apă. Era linişte, curat şi frumos, paza era la post. Mi-am continuat plimbarea până la staţia următoare, meditând pe drum că ne trebuie clar un mijloc de transport până la Gârboavele, să putem ajunge şi noi la parcul acvatic de acolo, dacă în oraş clar nu avem şanse de vreo baie în vara asta.
Cui a uitat, îi reamintesc, fie că este edil în funcţie ori candidat la vreun post în administraţie: Galaţiul are apă pe toate laturile sale, avem Dunărea, Siretul şi Prutul, ca să nu mai pun la socoteală lacurile Brateş şi Vânători, dar şi balta Cătuşa, care toate ar putea fi variante de scăldat, în condiţii de siguranţă, dacă ar exista un interes real din partea autorităţilor să aibă toţi gălăţenii, oricât de mic le-ar fi bugetul, o variantă pentru a-şi învăţa copiii să înoate în siguranţă şi pentru a scăpa de căldură, fără să plece acasă cu boli, cu infecţii sau să fie victimele unor accidente, de multe ori terminate tragic.
Da, ştim, se lucrează la Plaja "Dunărea", care poate va fi gata în toamna asta, deşi, mergând pe aceeaşi logică, primăvara viitoare ar fi un termen la fel de util. Până la urmă, după ce începe şcoala, puţină lume îşi mai permite să meargă la plajă, fie şi în weekend. Dincolo de plaja municipală, la care încă nu ştim nici toate condiţiile, nici toate preţurile, iată un proiect demn de viitorul primar, indiferent cine va fi el: haideţi să facem cumva, să se poată face agrement acvatic şi la Siret, şi la Dunăre, şi în lacuri. Să se poată pescui de pe pontoane amenajate, să fie bazine din plasă în ape naturale, nu doar piscine superclorinate, pe care nu toată lumea le suportă, să putem face caiac, în condiţii de siguranţă, să se poată face antrenamente cu sportivii, să înglobăm apa care ne înconjoară în viaţa noastră, nu doar să o considerăm un obstacol în calea dezvoltării oraşului.
Altfel, imagini ca aceea pe care am surprins-o eu duminică, la o altă fântână arteziană, Păpădia, care era oprită şi în bazinul căreia, murdar şi total impropriu, câţiva copii îşi improvizaseră o piscină, vor fi mai dese, în loc să dispară. Iar amendarea părinţilor, de multe ori prea săraci să le poată pune copiilor destulă mâncare pe masă, darămite să îi ducă la mare, nu este decât soluţia legală. Nu şi cea morală.
